Mergând
odată un creștin ca să se închine la biserica Sfântului Mina, a
găzduit la o casă de străini; iar stăpânul acelei case,
cunoscând că cel găzduit avea banii puși în sân, s-a sculat la
miezul nopții și l-a omorât. Apoi tăindu-l bucăți, le-a pus
într-o coșniță pe care a ascuns-o într-o încăpere dosnică,
așteptând ca să se facă ziuă.
În
vreme ce ucigașul se gândea cum, unde și când să se ducă să
ascundă părțile celui ucis, ca să nu-l afle cineva, iată i s-a
arătat Sfântul Mina călare, în chip de ostaș și cercetând ce
s-a întâmplat cu străinul care găzduise acolo, ucigașul spunea
însă că nu știe nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal,
a intrat în casă și, aflând coșnița și scoțând-o, s-a uitat
la ucigaș cu o căutătură grozavă și sălbatică și i-a zis:
„Cine este acesta?“. Iar ucigașul, de frică, fără de glas
făcându-se, s-a aruncat la picioarele sfântului. Iar sfântul,
punând la loc toate membrele celui ucis și făcând rugăciune, a
înviat mortul și i-a zis: „Dă laudă lui Dumnezeu!“. Iar
mortul, ridicându-se ca din somn și cugetând cele ce a pătimit de
la cel ce-l găzduise și cum a câștigat viața a doua oară, a
slăvit pe Dumnezeu; iar mulțimea se închina ostașului ce se
arătase și îl înviase.
După
ce s-a ridicat de jos ucigașul, a luat sfântul banii de la el și
i-a dat omului pe care îl înviase, zicându-i: „Du-te, frate, în
calea ta!“. Întorcându-se către ucigaș, l-a bătut precum i se
cădea, apoi i-a iertat greșeala și făcând rugăciune pentru
dânsul, a încălecat și s-a făcut nevăzut.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu