Sunt sigur că ai văzut pozele acestei
tinere peste tot pe Facebook.
Numele ei este Kendall Jones. Kendall este
o vânătoare pasionată și, potrivit celor spuse pe internet,
este un om demn de dispreț, care merită o moarte lentă și
dureroasă.
După cum poți vedea, domnișoara
Jones merge în excursii în Africa, unde vânează trofee ca elefanți și
lei. Câteodată ea îi anesteziază de dragul cercetărilor științifice
sau pentru a trata vreo rană, dar uneori îi și omoară. Kendall se apără afirmând că vânează fie pentru a oferi
hrană băștinașilor înfometați,
fie pentru conservarea mediului.
Părerea mea e că face aceste lucruri și
pentru niște poze bune pentru Facebook, dar este doar
părerea mea.Eu, cel puțin, prefer aceste
poze în locul gunoiului pornografic peste care dau în fiecare zi pe internet.
Este amuzant faptul că în ciuda tuturor ticăloșiilor
și depravării pe care le vedem zilnic online, doar poza unei
zebre moarte reușește să irite
privirile noastre.
Ceva încă şi mai ciudat: un milion de bebeluși
sunt avortați anual în această țară,
iar acest aspect n-a reușit să depășească
indignarea trezită de poza cu zebra moartă. Există petiții
care circulă pentru ca această fată să fie scoasă de pe Facebook și
chiar alungată de pe întreg teritoriul Africii. Condamnarea este aproape universală, iar ura îndreptată împotriva acestei
tinere este de neînchipuit.
În aceasta
constă lupta mea, America! Acesta este motivul pentru care sunt așa un cinic. Pur și simplu nu pot lua în
serios indignarea voastră privind acest subiect. Suntem înconjurați de moarte și nenorociri, dar nu
ne plângem decât atunci când e împușcată o maimuță? Îmi pare absurd, dacă m-ați întreba ce părere
am.
Multe bloguri
cu idei liberale care sunt total împotriva lui Kendall Jones sunt exact aceleași bloguri care timp de
o săptămână au aclamat-o pe Emily Letts care și-a filmat propriul avort. “Ce fel de monstru poate fi un om care zâmbește după ce omoară un animal?
spun aceștia despre tânăra ce se fotografiază cu un rinocer anesteziat, dar care
păstrează tăcerea când vine vorba despre femeia care se hlizea în timp ce un
doctor îi provoca avortul și îi omora pruncul.
Întreaga
dinamică a vieții este dată peste cap. A întâlnit lumea vreodată vreo cultură așa plină de fantasme ca
a noastră? A fost vreodată vreo societate așa confuză cum este a noastră?
Nu sunt antropolog, dar mi-e greu să cred că vreo civilizație anterioară a fost
un amestec așa pervers de puritanism și plăcere vicioasă. Ni se spune că nu ar trebui
nici măcar să clipim când un episod întreg
dintr-un serial de televiziune este axat
exclusiv pe relaţii sexuale între adolescenţi de acelaşi sex. Însă, când vine
vorba de difuzarea pe acelaşi
post tv a unui cuvânt incorect politic precum
“piei roşii”, ar trebui să fim foarte senzitivi şi să ne aşteptăm la scuze din
partea respectivului canal media – ceea ce se şi întâmplă.
Este complet
bizar. Dacă aș fi un extraterestru care ar vrea să cucerească lumea, aș renunța la acest plan gândindu-mă
că probabil sursa de apă a Terrei este contaminată cu ceva care înnebunește toți locuitorii.
Așa putem numi ce se
întâmplă: nebunie. Nu este vorba că moralitatea este pervertită sau anulată,
chiar și asta ar fi logic. Ceea ce am făcut este o ridiculizare a virtuții și o religie a morții și astfel am rămas fără
niciun mijloc de a ne ridica deasupra a tot ce este urât și murdar.
Personal, nu
îmi pasă de pasiunile lui Kendall în niciun fel. N-aș omorî un leu decât
dacă ar trebui să mă apăr, în caz că această ocazie ar apărea vreodată. Acțiunile acestei tinere
sunt legale și ajută atât oamenii pe care îi hrănește, cât și economia locală pe
care o stimulează. Ea afirmă că nu omoară animale tinere și nici femele cu pui și că acțiunile ei ajută la menținerea balanței în fauna Africii.
Bine. Nu știu lucruri suficiente
despre Kendal și nici despre fauna din Africa, așa încât să o pot prinde cu mâța în sac sau să îi
verific afirmațiile. Sunt sigur că nu e diavolul întruchipat și sunt sigur că își folosește timpul liber făcând
lucruri mai bune decât aproximativ 90 % dintre tinerii de vârsta ei, dar asta
nu înseamnă că ea are dreptate. Dacă ești pro-viață – și te opui părerilor
lui Kendall Jones, dar petreci mult mai mult timp protestând împotriva uciderii
copiilor în pântece decât protestând împotriva uciderii animalelor din Africa,
atunci îți respect părerea și logica ta. Mergi mai departe. Succes!
Suspectez, totuși că un procent destul
de mic din cei împotriva acestei fete gândesc așa.
Restul sunt fie
în favoarea, fie sunt indiferenți despre uciderea copiilor nenăscuți. Ei văd uciderea speciilor
aflate în pericol de dispariție ca fiind cel mai mare rău, totuși, când vine vorba de
a se opune căsătoriilor între persoane de același sex, vânatul
animalelor vine pe plan secund.
Nu este
neapărat vorba că prețuiesc mai mult viața animalelor decât viața oamenilor. Sunt și ei oameni și sunt sigur că dacă
ar avea de ales între viața lor și viața unor țestoase amenințate de dispariție, și-ar alege cu bucurie
propria lor viață. Ei recunosc Holocaustul ca fiind de departe cu mult mai important decât uciderea
a jumătate din populația de veverițe de pădure.
Pot
pretinde că au o legătură specială cu natura, dar cei mai mulți dintre ei nu reacționează așa cum putem vedea în
filmulețul acesta:
Nu spun că ei nu iubesc animalele în mod sincer. Spun doar că e mai ușor să iubești animalele. Este mai ușor să fii
pro-drepturile animalelor, de aceea sunt atâția oameni care susțin aceste drepturi. Este
greu să aperi viața omului. Noi alegem întotdeauna calea ușoară, comodă. Nu
contează în ce direcție. Interesul este cheia și în ceea ce privește valorile, chiar
virtuțile.
Pot să stau cât
e ziua de lungă și să scriu poezii despre morse sau despre delfini, dar este posibil ca
atitudinea mea pro-animale să nu ceară de la mine nimic concret. Nu sunt nevoit
să fac ceva. Nu voi fi forțat niciodată să sacrific ceva pentru bufnița pestriță sau pentru lupul
argintiu. Nicio balenă cu cocoașă nu va veni la ușa mea să-mi ceară să
am grijă de ea pentru următorii 18 ani. Sunt sigur că niciun tigru siberian nu
va veni la mine vreodată să-mi ceară să îmi schimb întreaga viață pentru a a-l
adăposti. Se poate să adopt un animal de casă, dar acest lucru va fi întotdeauna
unul făcut de bunăvoie. Pe de altă parte, copilul apare după actul sexual.
Actul sexual implică plăcere, dar copilul implică multă grijă și muncă. Copilul
interferă cu distracția noastră. Chiar o strică. Acesta și doar acesta este motivul pentru
care noi ne opunem masacrului asupra copiilor nenăscuți și vărsăm doar lacrimi
de crocodil peste rămășițele unui leopard ucis.
Leopardul nu
ne-a cauzat niciodată vreo problemă, dar copiii pot fi de-a dreptul niște poveri. Într-adevăr,
noi prețuim viața omului.
Ca societate
eugenică, ne învârtim în jurul psihopatiei. Interiorul nostru, sufletele
noastre sunt erodate de aprobarea infanticidului. Ne temem de pierderea
omeniei, totuși, din când în când aruncăm cu critici în dreapta și în stânga pentru a
ne descărca pe cineva – pe oricine ne poate da o alternativă sigură și bună. Noi ne
descărcăm rezerva enormă de furie îndreptățită fie pe un vânător,
fie pe un presupus star TV “homofob”, fie chiar pe un proprietar de echipă din
NBA rasist, totul pentru a arăta lumii și nouă înșine că încă mai avem
repere morale. Încă ne pasă. Încă avem sentimente.
Totul este o
enigmă, bineînțeles. “Indignarea zilei” va fi curând înlocuită de altceva, la fel cum noi
ne îngrozim de la o atrocitate la alta, fără să ne oprim suficient de mult
pentru a ne pune întrebări serioase despre ce se întâmplă.
Mi-aș dori să ne oprim
pentru un moment și să reflectăm la câteva lucruri.
Suntem foarte
supărați că o femeie a omorât un leu. De ce?
Din cauză că
leul este pe cale de dispariție?
Din cauză că e frumos,
maiestuos?
Bine, dar ce
contează? Există alte lucruri frumoase, există alte animale. Avem nevoie de
lei? Cui îi pasă cu adevărat daca nu ar mai exista lei pe Terra?
Acest lucru va
supăra ecosistemul? Bine, dar cui îi pasă de ecosistem? De ce contează ecosistemul?
Pentru că toate
formele de viață depind de ecosistem? Bine, dar revenim la
prima întrebare…cui îi pasă despre organismele vii?
De ce catalogăm
în mod instinctiv unele organisme ca fiind superioare altora? De ce nu te
superi așa tare când omor un gândac de bucătărie, dar te-ai supăra dacă aș omorî un vultur pleșuv?
Totuși, ce este viața? De ce contează? Ce
o face așa valoroasă? Ce face o viață mai importantă decât alta? De ce este mai
important vecinul tău decât copacul din fața curții lui?
De ce jelim
când cineva moare? De ce sărbătorim când cineva se naște? De ce te afli
aici? De ce ar trebui să fie leul tratat cu demnitate? De ce ar trebui tu să fi
tratat cu demnitate?
Dacă găsești răspunsuri la
aceste întrebări, vei ajunge la una din două concluzii: totul este fără sens și nimic nu contează
sau viața este ceva sfânt și mai ales viața omului.
Confruntă
aceste lucruri și vei sfârși fie ca un nihilist sinucigaș, fie ca un entuziast pro-viață.
Chiar nu există
cale de mijloc între aceste două răspunsuri, în ciuda dorinței noastre fierbinți de a găsi. Nu îți sugerez ce să gândești despre aceste
lucruri, îți spun doar că e nevoie să te gândești la ele.
Din momentul în
care te vei gândi la acestea, este foarte probabil să-ți schimbi prioritățile.
Traducere:
Mihaela Bîrsan
Preluare de pe Ştiri pentru viaţă
********************************************************************************************************
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole
pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să
ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com
0 comments:
Trimiteți un comentariu