 |
| foto: Sergiy Krasnyanskiy (Orthphoto) |
De ce credeți că, în general, omul contemporan nu prea este interesat de smerenie?
Nu există interes pentru smerenie deoarece, la ora aceasta, mulți oameni sunt dominați de patimile trupești. Întotdeauna un om care
este stăpânit puternic de niște plăceri sau pofte necurate devine și orgolios, mândru, disprețuitor. Acesta este un aspect. Un alt aspect: stadiul la care ne-am ridicat prin civilizație îi dă omului contemporan
senzația de atotputernicie. I se pare că nimeni nu a mai fost ca el. Dar tot e un om neîmplinit, chiar dacă e
un om luminat, un om deștept,
un om învățat. Foarte puțin
conștientizăm tainele care există în jurul nostru. Suntem, totuși, foarte limitați.
De exemplu, cum pot eu să mă
mândresc cu darurile pe care mi
le-a dat Dumnezeu? Însuși faptul că
omul este în stare de așa de multe creații, asta arată că trebuie să fie mulțumitor față de Tatăl ceresc. Acest covor, aceste obiecte, aceste cărți, toate sunt lucruri,
într-un fel, de excepție. Toate sunt fructul inteligenței și al rațiunii cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Și atunci noi, bucurându-ne de
zestrea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, nu ne
putem declara atotputernici. Ci suntem întotdeauna cu recunoștință
față de Dumnezeu că ne-a înzestrat cu acest dar al gândirii creative, al rațiunii, al cugetării, cu care am putut să creăm și cu care vom crea în continuare. Gândind în felul acesta și văzând în toate lucrarea lui Dumnezeu, bucurându-te, știi să apreciezi.
Dumnezeu ne-a dat lumina ochilor. Dumnezeu ne-a
dat cuvântul. Ce dar! Închipuiți-vă cum ar fi un om dacă nu ar avea un limbaj, cum ar fi dacă am conversa
numai prin semne. Cui îi trece prin cap să-I mulțumească lui Dumnezeu că ne-a înzestrat cu puterea
cuvântului? Cum doar nouă ni s-a dat darul cuvântului?
Cum de nu s-a dat și la celelalte animale? Cum de a rămas cioara tot la cârâit? Cum de a au rămas câinii tot la lătrat?
Cum, adică, a rămas maimuța la starea pe care a avut-o mii de ani? Ea nu are posibilitatea de a comunica decât prin sunete nearticulate. Ori, având atâtea mărturii, oamenii
limitați în gândire, ignoranți, nu știu să aprecieze. Li se pare că tot ceea ce realizează este exclusiv rezultatul forțelor proprii.
Apoi, omul s-a desacralizat. Având
atâtea cunoștințe, informații de tip materialist, s-a
desacralizat, în general vorbind. În fiecare
dintre noi sunt elementele profane și
elementele sacre. Și s-a
dezvoltat mai mult în noi elementul profan. Acest lucru îl înstrăinează pe om deDumnezeu și, astfel, cade în multe și nenumărate patimi care îl fac robul pornirilor animalice. Așa ajunge omul să fie și orgolios. I se pare că smerenia este un act de slăbiciune,
de primitivism. Însă cel care-L iubește cu adevărat
pe Hristos își dă seama
ce culme a desăvârșirii este virtutea smereniei.
(fragment din volumul „Arhiepiscop Justinian Chira -Trăiţi frumos şi-n bucurie”)
0 comments:
Trimiteți un comentariu