Părintele Dimitrie
Bejan este unul dintre cei mai cunoscuţi preoţi mărturisitori din perioada
comunistă. Viaţa de sfinţenie a părintelui reiese şi dintr-un scurt cuvânt
de-al său, când, întrebat fiind cum priveşte în urmă, spre greutăţile vieţii
sale, părintele a răspuns: "Aceasta a fost crucea bucuriei! Asta vreau să
scriu. Pentru cine primeşte bucuria ca din mâna lui Dumnezeu, crucea vieţii se
transformă în bucurie. Bucuria mântuirii! Simţi o bucurie, mai ales când suferi
pe nedrept."
Părintele Dimitrie
Bejan, prin cele câteva cărţi scrise, ne-a lăsat unele dintre cele mai profunde
şi mai cutremurătoare mărturii din perioada comunistă. Mai jos este redat un
fragment din cartea “Bucuriile suferinţei“:
Anchetatorul: “- Te
trimit la carceră!”
Pr. Dimitrie Bejan:“-
Şi acolo-I Dumnezeu!
-Mă, tu crezi în
Dumnezeu?
- Desigur!
- Păi, nu-i Dumnezeu!
- Dar ce este?
- Materie.
- Şi în spatele
materiei?
- Mişcarea.
- De unde vin mişcarea, ordinea în univers, legile materiei? Să vă spun eu: de la “Dominus
Dei” – stăpânul spiritual al forţelor.
- Pe Dumnezeu nu L-a
văzut nimeni! Nu există!
- Vi-l arăt eu, chiar
acum. Iată, aici, la fereastră un fulg de zăpadă. Este ca o perfectă crenguţă de
brad, altul, că o steluţă ieşită din peniţa unui bun desenator; al treilea, ca
o inimioară. Cum se explică asta? Îmi veţi răspunde: norii încărcaţi cu vapori
întâlnesc în calea lor un curent rece. Se petrece un proces chimic sau fizic,
iar picătura de apă plesneşte. Devine fulg îngheţat, Aşa-i? Fulgul e
rezultatul unor legi, aceleaşi, inevitabile pe care le cunoaştem. Dar fulgul –
priviţi-l – până ce nu se topeşte, reprezintă un perfect desen. Cine a pus
legile? Ce mână a croit desenul? Răspundeţi dumneavoastră?
- Natura.
- Foarte bine. Dar
natură e raţională? Se creează şi-şi dă singură legi raţionale? În cazul acesta, natura este Însuşi Dumnezeu. Fiind cauza ultimă şi raţională a lucrurilor.
- Nu-i Dumnezeu!
- Dar celularul este?
- Desigur. Îl văd.
- Natura este?
- Fără îndoială.
- Celularul este în
spatele unui inginer care l-a construit?
- Ce mai întrebi?
- La fel e şi cu
natura. În spatele ei stă inginerul creator, care nu doarme. Creează mereu,
supraveghează, duce spre perfecţiune. Ba chiar şi-a luat pe pământ şi un
colaborator, pe om, căruia i-a dat natura de creator, spunându-i: “Creşteţi,
înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul”.
- Ştiinţa e
categorică! Omul se trage din maimuţă.
- Am auzit asta mai
demult. Totuşi, admiţând că ipoteza lui Darwin este exactă, explicaţi-mi
dumneavoastră: materia aflată în veşnică cugetare – a reuşit să
se ridice în două picioare şi să construiască tehnica, civilizaţia şi cultura
de care ne bucurăm noi astăzi? Cum se face că omul a zidit şi a scris, a
inventat maşini, a domesticit animalele şi a pus stăpânire pe natură – chiar
împotriva legilor naturii, în timp ce restul animalelor n-au fost în stare de
absolut nici un progres? Chiar!
Băgaţi la instrucţie
câinii şi caii, care sunt consideraţi din punct de vedere al inteligenţei
imediat în spatele omului. Boul a rămas bou şi va trage-n jug până la sfârşitul lumii. Nu va fi
niciodată în stare să-şi facă singur grajdul. Iar calul nu se va putea potcovi
niciodată fără ajutorul fierarului. Maimuţele şi papagalii imită, cotcodăcesc.
Doar atât. Nici un progres. Fiind ale naturii, trăiesc, fără abatere, conform
legilor fixate de marele Creator. Dar omul? Omul a făcut grajd pentru boi şi
potcoavă pentru cal. A făcut chiar şi bomba atomică, cu care se joacă. Va merge
cu racheta către alte planete.
Creatorul acestei
forme de viaţă i-a dat o altă zestre decât mamutului şi leului; i-a dat
sufletul raţional, după chipul şi asemănarea – în spirit – a Creatorului. Şi
i-a spus: “în numele Meu, stăpâneşte pământul”…”
"Bucuriile suferinţei" Părintele Dimitrie Bejan – pag. 45-47
Sursă: Crestinortodox.ro
0 comments:
Trimiteți un comentariu