7 decembrie: Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș

Troparul Sfântului Nicolae

Constanţa, 6 decembrie: Spectacolul „La Naşterea Veşniciei” – Colinde, Obiceiuri şi Tradiţii din Bucovina

Darul Mânăstirii Sfântul „Ioan Casian”, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru Dobrogeni,

6 decembrie, de Sfântul Nicolae, ora 18:00, la Casa de Cultură din Constanţa

Intrarea este liberă

Mânăstirea Sfântul „Ioan Casian” şi Institutul Ortodox de Ştiinţe „Învierea” aduc în dar, de sărbători, pentru toţi Dobrogenii iubitori de tradiţii şi susţinători ai Mânăstirii: Spectacolul „La Naşterea Veşniciei”  - colinde, obiceiuri şi tradiţii din Bucovina, susţinut de grupul folcloric vocal-instrumental „Fiii Putnei”.

Privind acest eveniment Părintele Iustin Petre, Stareţul Mânăstirii Sf. Ioan Casian ne aduce în atenţie câteva aspecte importante:  „Sărbătorile creștine ale Nașterii Domnului, anului nou și Bobotezei, au în viața credincioșilor o semnificație aparte. Tradiția veche și scumpă a colindelor, ne înfățișează evenimentul venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Colindele prezintă o valoare neprețuită prin originea și mai ales, prin vechimea lor, ele formându-se o dată cu poporul român si cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre. În colinde simplitatea, ușurința și cursivitatea versului popular exprimă o mare bogăție de idei într-o formă plină de frumuseți artistice în care figurile de stil abundă, comparațiile se întrec una pe alta, iar epitetele și mai ales diminutivele nu lipsesc aproape din nici un vers. Este de altfel, tot ceea ce dă gingășie, frumusețe și farmec colindelor.”

 

În această zi binecuvântată de Dumnezeu, când îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae, membrii grupului folcloric “Fiii Putnei” vor aduce înaintea dumneavoastră datina colindatului și a uratului din Bucovina. Acest grup folcloric a luat ființă ȋn anul 2012, la inițiativa Părintelui profesor Negrea Bogdan Vasile, cu binecuvântarea Părintelui Melchisedec, Starețul Mânăstirii Putnei, din dorința de a promova valorile culturale și tradiționale din zona Bucovinei. 

Astfel, după cum ne declară Pr. Negrea Bogdan: 

 „Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează în Bucovina, poate mai mult decât în alte părți, fără mari abateri față de trecut, cel mai frumos și mai așteptat moment din an. El este pregătit cu mult înainte, o dată cu începutul postului când se hotărăsc cetele de colindători și colindele ce urmează a fi învățate și repetate. În Bucovina, colindatul de Crăciun, a fost și încă este nu numai o datină, ci prin modul de organizare devine o adevărată instituție cu legi și reguli specifice și cu totul aparte. Grupului “Fiii Putnei” îi revine în această seară ,frumoasa, dar și greaua misiune  de a vă aduce înainte o fărâmă din tezaurul limbii și a tradițiilor noastre românești de iarnă din Bucovina.”  

În această ordine de idei şi de simţire românească d-ul Ivan Bogdan, preşedintele fondator al Institutului Ortodox de Ştiinţe „Învierea” ne invită să participăm la acest eveniment inedit pentru cetatea Tomisului: 

„Vă aşteptăm cu drag, sâmbătă, de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie, la ora 18:00, la Casa de Cultură din Constanţa pentru a ne bucura împreună de frumuseţea tradiţiilor româneşti. Menţionăm că spectacolul de colinde este darul Mânăstirii Sf. Ioan Casian  cu aocazia Sfintelor Sărbători de Crăciun pentru toţi cei care apreciează valorile româneşti autentice - intrarea este liberă - . La mulţi ani şi un an nou binecuvântat.”

Coordonator organizare eveniment d-ul Ivan Bogdan

Tel .0723.304.307

4 decembrie: Sf. Ioan Damaschin

4 decembrie: Sfânta Varvara

3 decembrie: Sfântul Prooroc Sofonie

3 decembrie: Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica

Fostă stripteuză atee: „Dumnezeu mi-a anulat cele cinci programări pentru avort!”

de Ben Johnson, LifeSiteNews.com

A fost stripteuză și prostituată timp de şapte ani, folosind alcoolul şi sexul pentru a uita de molestarea suferită în copilărie. A trăit pentru bani şi s-a simţit complet moartă în interior, fără nicio legătură cu Dumnezeu, până când, în mod miraculos, cele cinci programări pentru avort i-au fost anulate.

Amy Donewald a crescut într-o familie celebră. Tatăl ei, Bob Donewald, a fost antrenor asistent la echipa de baschet Indiana University Hoosier, echipă condusă de legendarul Bobby Knight şi mai târziu antrenor principal la Universitatea de Stat din Illinois. Dar, la vârsta de 13 ani, ea a fost violată de către unul din membrii echipei antrenate de tatăl ei.

“Am luat decizia de a-mi ţine gura, ceea ce s-a dovedit a fi o decizie toxică pentru mine”, a povestit ea.

Amy şi-a îndreptat atenţia către sex şi alcool. Câştigarea în timpul colegiului, la vârsta de 19 ani, a unui concurs pentru stripteuze amatoare a lansat-o pentru o perioadă de şapte ani în industria sexului „ce a degenerat în prostituţie în Las Vegas şi Beverly Hills”.

Ceea ce trebuia „să fie doar o decizie pentru o seară” a devenit un stil de viaţă, iar ea s-a trezit „făcând parte dintr-o cu totul altă cultură: industria sexului”.

Însă, a realizat că banii pe care îi avea acum din plin nu o puteau face fericită – lucru pe care ea l-a numit „un moment cu adevărat de singurătate pentru mine…Fac bani, dar îmi vând sufletul pentru a-i dobândi”. Dar, în ciuda mai multor încercări nereuşite de a se concentra asupra altor obiective şi a ieşi din industria sexului, a continuat să se întoarcă la vechile ei obiceiuri.

În apropierea zilei când avea să împlinească 26 de ani, a rămas însărcinată cu fiul ei, dar a decis că nu e pregătită să fie mamă.

„Eram însărcinată cu băiatul meu şi am mers să fac avort, pentru că în interior sufletul meu era pustiu”, a spus ea, adăugând că „a simţit că nu merită să fie mamă”.

„Eram atee la vremea aceea, dar m-am rugat. Ce era amuzant e că mă rugam în timp ce eram atee”, a spus Donewald. „Şi am zis: <<Doamne, nu ştiu dacă exişti cu adevărat sau dacă mă poţi auzi, dar eu nu cred că tu vrei ca eu să fac asta. Dar eu nu voi fi cea care o să opresc asta. Tu să opreşti asta.>>”

„Am făcut 5 programări diferite şi toate au fost anulate“, a declarat ea.

Apoi, ea a trebuit să hotărască ce Dumnezeu a ajutat-o. Într-o zi, la telefon, sora ei care este creştină i-a citat versetul Matei 4:16, care a sunat ca un ecou în mintea ei – lucru straniu, deoarece ea nu ştia nimic despre Biblie: “Poporul ce zăcea în întuneric, a văzut lumină mare; şi celor ce zăceau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit“.

Ea a creat organizaţia creştină Eve’s Angels, care ajută femeile să se elibereze din industria sexului şi să devină independente financiar.

A numit încercarea oamenilor, în special a celor de credinţă, de a merge la prostituate şi dansatoare exotice, drept „cea mai mare greşeală făcută“. „Acolo demonizăm oamenii“, a spus ea. „Fetele acestea sunt unele dintre cele mai valoroase fete, dar, din păcate, au luat o cale greşită. Tot ce au nevoie este o nouă şansă“.

„Le spun oamenilor că întotdeauna acelor fete li se întâmplă ceva care le determină să intre în industria sexului. Nimeni nu se trezeşte spunând: << Hei, cred că aş vrea să fiu stripteuză!>>“.

Amy îşi spune întreaga poveste în cartea ei, Dancing for the Devil (“Dansând pentru diavol“).

Traducere: Cristina Sima
Sursa: Stiripentruviata.ro

Părintele Ioan: Scopul vieții creștinești / Sensul vieții

În mod sigur, toţi oamenii care au trăit sau trăiesc pe acest pământ şi-au pus sau îşi vor pune, mai devreme sau mai tîrziu, în mod inevitabil, întrebarea: „CARE ESTE ROSTUL VIEŢII OMULUI PE ACEST PĂMÂNT???“ 

Dintre toate vieţuitoarele existente pe pământ, OMUL este „COROANA CREAŢIEI“ lui Dumnezeu, este de fapt, o plăsmuire a iubirii lui Dumnezeu sau, mai simplu spus, este legătura dintre Dumnezeu şi pământ, este un „microcosmos în macrocosmos“, după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin. După cum bine se poate vedea, singur omul a fost făcut „după chipul şi asemănarea“ Ziditorului-Dumnezeu (Facerea 1:26), ca să privească spre El şi să-L iubească. Nicolae Cabasila în cartea sa „Viaţa în Hristos“ spune că „omul este creat după chipul lui Dumnezeu ca să ajungă la asemănarea cu El“. Sfântul Grigorie de Nazianz, a dat o frumoasă definiţie omului spunând: „Omul este creatura care a primit porunca să devină Dumnezeu“. Dintre toate vieţuitoarele, singur omul are poziţie verticală şi de fapt, omul-antropos ne arată acest lucru (ana = în sus, tropeo = stare) şi în acest sens amintim cuvintele Fericitului Augustin: „Uită-te în stânga şi în dreapta, dar mai uită-te şi în sus !“ 

Noi, oamenii, ne naştem pe acest pământ şi S-AR PĂREA CĂ NU ŞTIM de unde venim şi încotro mergem după moartea noastră, aşa după cum rezultă şi din următoarele versuri pe care le-am citit pe o cruce,  într-un cimitir:

 CINE EŞTI, DE UNDE VII? TU EŞTI MARE, TU EŞTI MIC,

 POŢI TU, OMULE, SĂ ŞTII? TU EŞTI TOT, TU EŞTI NIMIC, 

 UNDE MERGI, CE SOARTĂ AI? TU EŞTI RĂU, DAR EŞTI ŞI BUN, 

 POŢI TU SEAMA SĂ ÎŢI DAI? TU-NŢELEPT ŞI TU NEBUN. 

Şi într-adevăr, pe pământ suntem străini şi călători, în lacrimi ne naştem şi, după porţia de viaţă care ne-a fost dată de Dumnezeu, tot în lacrimi murim. Cel mai important lucru este acela de a şti de unde venim şi încotro mergem, căci altfel suntem ca o corabie fără cârmaci.  

 Viaţa pe acest pământ se prezintă - după cum ne mărturisesc Sfinţii Părinţi - asemenea unei punţi peste un fluviu uriaş. PUNTEA ACEASTA A FOST FĂCUTĂ SĂ NE AJUTE SĂ TRAVERSĂM FLUVIUL ŞI NICIDECUM SĂ NE FACEM CASĂ PE EA, adică să ne instalăm confortabil, uitând că, de fapt, noi trebuie să mergem mai departe. Cu alte cuvinte, pe punte vom rămâne puţin timp şi trebuie să privim mereu tărâmul minunat de dincolo de ea, unde trebuie să ajungem şi unde este patria noastră definitivă. Aceasta este nenorocirea, căci milioane de oameni care trăiesc astăzi, nu sunt capabili să vadă, să creadă că dincolo de această viaţă, există o lume în care vom intra şi în care vom trăi veşnic. Deci, există foarte mulţi oameni care stăruie în a crede că viaţa este un scop în sine.  

 Viaţa noastră pământească se înscrie deci între LEAGĂN ŞI MORMÂNT, fiind jalonată de aceste două mari necunoscute, NAŞTEREA ŞI MOARTEA. Amândouă se petrec fără voia noastră, pentru că nu am fost întrebaţi nici dacă vrem să ne naştem şi, nu vom fi întrebaţi, nici dacă vrem să murim. Hotărârea o ia ALTCINEVA! (DUMEZEU!) Ieri am fost embrion, mâine vom fi mumie sau ţărână. De fapt, viaţa pământească a oricărui om se compune dintr-o serie de scopuri omeneşti provizorii, puse cap la cap. Unele sunt pe termen lung, altele pe termen scurt şi cei mai mulţi dintre oameni se lasă înşelaţi de idealuri mărunte, scopuri nesemnificative.   

 Dacă privim în jurul nostru, vedem PǍRINŢI care consideră că scopul vieţii lor este CREŞTEREA ŞI EDUCAREA COPIILOR. Creşterea şi educarea copiilor nu este un scop în sine, ci o îndatorire sfântă a părinţilor. BEŢIVII consideră că scopul vieţii lor este băutura, dar se înşală, şi dracul beţiei îi duce în întuneric. HOŢII fură zi şi noapte. Dar şi ei merg în întuneric şi dracul furtului râde de ei. LACOMII trăiesc să se îmbogăţească, dar şi de aceştia râde un alt drac, al lăcomiei, şi-i duce tot în iad. DESFRÂNAŢII sunt păcăliţi de un drac foarte aprig, acela al curviei şi sunt şi ei înşelaţi, când consideră că scopul vieţii lor este desfrânarea trupească sau, cum se spune modern, sexul. Se ştie că Dumnezeu a binecuvântat, a consfinţit căsătoria când a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă“ (Facerea 1:28), dar El ne-a poruncit aceasta pentru perpetuarea neamului omenesc şi nicidecum ca scop în sine, cum cred unii oameni.  

 Părerile cu privire la scopul vieţii sunt foarte diversificate. Nicolae Iorga spunea aşa: „Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăim“. Bine şi frumos spus, dar nu ne descoperă totuşi sensul vieţii. Mircea Eliade în „Istoria ideilor şi credinţelor religioase“ spunea: „A fi om, sau mai degrabă a deveni om, înseamnă în primul rând, a fi religios“. Dar nici el nu ne descoperă sensul vieţii. Mihai Eminescu, marele nostru poet, spunea: „Ne naştem spre a muri şi murim spre a ne naşte“. Dar cel care defineşte scopul existenţei umane este un sfânt, Sfântul Serafim de Sarov, care zicea: „SCOPUL VIEŢII NOASTRE CREŞTINEŞTI ESTE MÂNTUIREA !!!“.  

Iar acum să vedem şi ce ne spune Hristos-Dumnezeul nostru, în acest sens: „Căci Fiul Omului a venit să caute şi SĂ MÂNTUIASCĂ pe cel pierdut“ (Luca 19:10). Dar ce ne trebuie oare pentru a ne mântui? Pentru a ne mântui trebuie să avem săvârşite cele cinci Sfinte Taine, adică BOTEZUL, MIRUNGEREA, SPOVEDANIA, ÎMPĂRTĂŞANIA ŞI, respectiv, CUNUNIA RELIGIOASĂ, pentru cei căsătoriţi. Minunat ar fi dacă am avea şi TAINA SFÂNTULUI MASLU (a şasea Taină). Primele două Sfinte Taine le au săvârşite toţi creştinii ortodocşi, dar spovedania şi împărtăşania, numai unii. Cea mai mare grijă a vieţii noastre este aceea de a ne spovedi şi de a ne împărtăşi cel puţin în cele patru posturi mari: postul Sfintelor Paşti, postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, postul Sfintei Maria şi postul Crăciunului. Aşa cum spălăm lenjeria cu detergent, tot aşa să ne spălăm şi sufletele noastre prin preot.  

 Se vorbeşte astăzi de medic de familie şi de avocat de familie. De PREOT DE FAMILIE nu vorbeşte nimeni! Şi preotul este cel mai important, pentru că el ne botează, el ne cunună religios şi tot el ne înmormântează. Deci, în cele trei mari momente esenţiale ale vieţii noastre, preotul trebuie să fie lîngă noi, el fiind o „călăuză duhovnicească“ în drumul către Hristos, căci fără acest „mijlocitor“ - preotul - cu siguranţă nu ne putem mântui. Însuşi Hristos a spus: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor“ (Luca 17:14). 

 

Sursă: Invitație la Ortodoxie

Tată pentru 400 de copii - Părintele Mihail Jar de la Mănăstirea Bănceni, Bucovina

Figură emblematică a românilor din Ucraina, preotul bucovinean Mihail Jar, devenit episcopul Longhin de Bănceni, este supranumit „Tatăl celor 400 copii“. El a fost proclamat erou naţional al Ucrainei pentru faptele sale.

El însuşi orfan, părintele Mihail Jar, şi-a dedicat viaţa copiilor orfani.

„Eram flămând, mi-era frig şi mă uitam spre cer întrebând de ce mi-a dat Dumnezeu aşa soartă. Stăteam şi două săptămâni fără hrană şi luam uneori coaja de pâine din borta şoarecului, o spălam şi o mâncam“, povesteşte el.

Mihail Jar a intrat în preoţie, s-a căsătorit şi a început să slujească la Bănceni. Împreună cu soţia sa a adoptat doi copii, apoi alţi doi.

Mai târziu, preotul şi soţia lui au renunţat la viaţa de familie pentru a deveni fiecare monahi. Au întemeiat lângă Cernăuţi, aproape de graniţa cu România, două mănăstiri, la Bănceni şi la Boian, unde cresc 400 copii.

Majoritatea sunt foarte bolnavi, cu infirmităţi, cu SIDA. Măicuţele au grija lor, fac lecţii cu ei, iar când cresc, aceşti copii rămân în sat la Molniţa, unde episcopul, cu ajutorul bucovinenilor de ambele părţi ale frontierei, le-a construit case pentru a le face un rost şi după împlinirea vârstei de 18 ani, când Statul îi lasă în stradă.

Unii dintre ei îşi urmează cursul lumesc al vieţii, îşi întemeiază familii şi muncesc. Alţii vor să rămână pentru totdeauna în slujba Bisericii.

 
 

Bucovina, plai cu flori / Prin cele ce se aud