Fecioria
şi milostenia sunt două fapte bune prea mari, care fac fecioară
înţeleaptă pe ceea ce le are, îi umple vasele sufletului cu
untdelemnul facerii de bine, îi înfrumuseţează candela, o umple
cu untdelemn, o luminează, îi deschide uşa cămării celei de
nuntă, o duce înăuntru la nunta cea veşnică, o uneşte cu mirele
cel fără de moarte, cu unire nestricăcioasă. Însă numai când
amândouă sunt împreună legate. Căci fecioria singură, neunită
cu milostenia, deşi este o mare faptă mai presus de fire şi
îngerească, dar dacă nu va avea milostenia însoţită cu ea, nu
numai că nu poate agonisi untdelemn în vasele sufletului celei ce o
are, nu numai că nu poate a-i lumina candela, a-i deschide uşa
cămării celei de nuntă, ci tot neînţeleaptă se numeşte; iar
vasele le deşertează, candela o stinge, uşa cămării o închide,
apoi o face să audă: Nu te ştiu pe tine. După cum au auzit despre
neînţeleptele fecioare din Evanghelie, care, deşi au avut
fecioria, dar de vreme ce n-aveau şi milostivire către aproapele,
pentru aceea uşa cămării li s-a închis şi au auzit: Nu vă ştiu
pe voi.
Acestea
auzindu-le Sfânta fecioară Filoteia în Sfânta Evanghelie, a unit
fecioria cu milostenia şi cu osârdie pe amândouă le-a împlinit,
în care prea bine a şi sporit. Ea şi-a agonisit untdelemn în
vasul sufletului său, prin ele bine şi-a înfrumuseţat candela sa,
pentru ele şi-a pus sufletul, a răbdat moarte chiar din mâinile
aceluia ce a născut-o şi a intrat în cămara cea de nuntă cu
fecioarele cele înţelepte. Acum împreună cu dânsele se
veseleşte, îndulcindu-se de frumuseţea vederii Mirelui său celui
nestricăcios. Pentru aceasta este cu cuviinţă şi cu cale a
istorisi după putere, viaţa, pătimirea, petrecerea ei şi aducerea
sfintelor moaşte în Ţara Românească, cum şi aşezarea lor în
biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş.
.jpg)
