Cât sunt de importante pentru Înaltpreasfinţia Voastră întâlnirile cu tinerii?
Pentru mine orice întâlnire este foarte importantă, nu numai cu tinerii, ci cu orice om. Este deosebit de importantă pentru că eu când mă întâlnesc cu un om parcă mă întâlnesc cu Dumnezeu, deoarece în fiecare om există şi o parte din dumnezeire: sufletul. Întotdeauna am sentimentul acesta, cu orice om mă întâlnesc, de orice vârstă, de orice stare, am aceeaşi bucurie ca şi cum m-aş întâlni cu Dumnezeu.
Întâlnirile cu tinerii sunt foarte importante şi din alt punct de vedere. După părerea mea, cu tânărul trebuie să vorbeşti şi să-l priveşti cu foarte multă evlavie! În vremurile noastre, societatea nu priveşte tineretul în adevărata lui lumină. Îl vede numai în aspectele negative. Dar nu părţile negative reprezintă tineretul. Tânărul nu este ceea ce apare: zburdalnic, păcătos, neascultător, răzvrătit. Nu acesta este el. În spatele acestor manifestări tinereşti există omul de mâine, marele om de mâine, personalitatea de mâine. Acestea trec, aşa cum trec vânturile de primăvară – ştiţi că între martie şi aprilie atmosfera este tulburată, atunci sunt „zilele babelor”. Aceste manifestări trec şi rămâne aurul curat din tânăr. În tinereţe este aur curat, este cea mai frumoasă perioadă din viaţa omului.
Tânărul trebuie să fie conştient despre ce înseamnă tinereţea, cât este de frumoasă tinereţea, cât este de sfântă tinereţea, cât este de sfânt trupul tânărului. Cât timp tânărul şi-a păstrat puritatea şi curăţenia, trupul lui este ca al unui înger, ca al unui arhanghel. Aţi văzut voi un înger cu aripi bătrân? Toţi îngerii cu aripi sunt arătaţi în chipul frumos al tinerilor. Aşa este? Şi atunci, iată cum trebuie să gândim şi să vorbim despre tineri. Să le vorbim ce înseamnă de fapt el, ca tânăr. Oricare pedagog, oricare duhovnic, oricare tată, oricare mamă trebuie să spună aceasta: „Dragul meu, tu eşti ca Adam când a fost în Rai, înainte de a cădea în păcate. Tu ai corpul tău sfânt, ca un vas adevărat al Duhului Sfânt. Şi privirea ta, şi ochii tăi, şi gândirea ta, şi piciorul tău sunt aşa de frumoase şi de sfinte, totul este armonie!”
Tineretul are nevoie de iubire, nu să fie judecat, nu să fie mereu ocărât, nu să fie condamnat. Greşeli am avut toţi, căci toţi am fost tineri. Tineretul are nevoie de respectul întregii societăţi şi de iubire. Ceea ce a făcut tatăl fiului cel rătăcit face şi Dumnezeu atunci când un tânăr se întoarce, se căieşte şi îşi plânge păcatele, când acolo la picioarele altarului, sub umbra patrafirului îşi spovedeşte păcatele cu toată puterea lui şi cu toată căinţa lui. Deci, de iubire are nevoie tineretul, să fie iubit aşa cum este, dar să fie cu adevărat iubit.
În acelaşi timp, tineretul are nevoie de prietenie. Cel mai frumos dar pe care doreşti să-l cucereşti este să ai prieteni. Nimic nu ne este aşa de plăcut ca prietenia adevărată. Prietenia este împlinirea.
Apoi, fiecare tânăr are nevoie să fie ocrotit de cineva. Tânărul simte foarte puternic această dorinţă. Toată societatea trebuie să-l ocrotească pe tânăr. Aceasta este datoria ceasului de faţă, acesta este secretul dacă nu vrem ca infernul să ne înghită întreaga societate. Şi să nu uităm că tânărul este bărbatul de mâine. El se va căsători, va deveni stăpân al unei familii, va avea datoria de tată, de soţ, va fi bărbat ca un împărat.
