O nouă tehnologie permite supravieţuirea copiilor născuţi prematur chiar şi la 5 luni / 17 Noiembrie, Ziua Internaţională a Copiilor Născuţi Prematur

de Ştefana Totorcea, Ştiri pentru viaţă, 19 noiembrie 2014

Adrianna Mancini a împlinit anul acesta 20 de ani. Pasionată de desen de când se ştie, studiază acum animaţia la Rochester Institute of Technology din New York.

S-a grăbit mult să ajungă pe lume, aşa că s-a născut cu patru luni mai devreme decât îi era sorocul. Nu era mai mare decât o păpuşă Barbie şi cântărea 680 de grame. Indicele APGAR era 1 din 10. La scurt timp după naştere, şansele ei de supravieţuire s-au redus la 5%.

Şansa fetei a fost că mama ei făcea parte din personalul medical al Spitalului Universitar Jefferson din Philadelphia şi cunoştea cercetările experimentale la care lucra colegul ei, dr. Jay Greenspanm împreună cu dr. Thomas Shaffer, de la Universitatea Temple din Philadelphia. Deşi încă nu se cunoşteau pe deplin efectele secundare ale unei astfel de proceduri, ea le-a cerut colegilor să îi aplice fetiţei, care nu avea încă plămânii suficient de dezvoltaţi, metoda lor experimentală de ventilare lichidă a plămânilor.

Tehnologia presupunea introducerea în plămânii bebeluşului de lichide numite perfluorocarburi oxigenate, care transportau oxigenul în sângele copilului exact în acelaşi fel în care acesta era obişnuit să respire în lichidul amniotic când era încă în burta mamei. Această procedură medicală, care seamănă foarte mult cu continuarea gestaţiei în afara uterului, a fost numită ectogeneză.

Procedura a salvat-o pe Adrianna, ca şi pe alţi 12 copii, dispunând de un potenţial uriaş de îmbunătăţire a stării prematurilor şi chiar de salvare a vieţii lor.

Cifrele făcute publice de Salvaţi Copiii spun că naşterea prematură este principala cauză de mortalitate infantilă – peste un milion de bebeluşi născuţi prematur mor anual în lume.

FOX 29 News Philadelphia | WTXF-TV 

Cu toate acestea, în 2012, postul de televiziune Fox News, care a realizat un reportaj emoţionant despre Adrianna Mancini, a relatat că Agenţia pentru Alimente şi Medicamente din SUA (FDA) nu a aprobat niciodată această tehnologie medicală pe motiv că este prea riscantă şi costisitoare. Aceasta nu a împiedicat, desigur, folosirea ei în domeniul militar.

Ca o ironie, deşi tehnologia nu a putut găsi sprijinul pentru a fi aprobată cu utilitate în sistemul public de sănătate, marile corporaţii nu au avut o problemă să obţină aprobare pentru folosirea ei. Numai că nu cu aplicabilitate în salvarea vieţii copiilor concepuţi în mod natural, ci pentru a produce copii în eprubetă, pe care apoi să îi gesteze în mod artificial în utere artificiale, care le vor scuti pe „mamele” din viitorul apropiat de inconvenientul purtării propriului copil în pântece.

Unele feministe se grăbesc să salute o astfel de posibilitate ca o eliberare a femeii din „sclavia casnică”, în timp ce altele spun că această procedură îi răpeşte de fapt femeii un privilegiu şi un drept sacru.

Unele voci avertizează că nu-i poţi răpi copilului dreptul la intimitate cu propria mamă, un fapt care poate avea grave consecinţe pentru dezvoltarea lui ulterioară ca persoană umană.

Dar ideea e mană cerească pentru adepţii transumanismului, care proclamă moartea oamenilor ca specie prin transformarea lor într-o rasă superioară cu ajutorul ştiinţei şi tehnologiei.

Peste un deceniu, angajatele de la Facebook sau alte corporaţii similare vor avea în planul de sănătate oferit de angajator şi posibilitatea de a apela la ectogeneză la orice vârstă, nu doar de a-şi congela ovulele la vârsta deplinătăţii capacităţii lor reproductive.

La fel, ectogeneza ar putea ajuta cuplurile de acelaşi sex să aibă copii fără a mai apela la controversata metodă a închirierii unui uter (adică al unei mame gestante de împrumut).

Dar poate că cel mai important aspect ar fi că ar putea schimba profund felul în care este perceput corpul femeii şi identitatea acesteia ca femeie. Procedura va avea, în viitorul apropiat, un impact major asupra a ceea ce societatea noastră numeşte „drepturile reproductive”, un ansamblu de legi în care cel mai adesea copilul nenăscut nu figurează nicăieri ca fiinţă umană liberă şi înzestrată cu drepturi, dintre care cel mai important ar fi dreptul la viaţă.

Şi, în toată această dezbatere de etică ce zguduie lumea academică, toţi uită că prima aplicabilitate a tehnologiei respective ar fi în salvarea unor copii cât se poate de reali, care sunt în suferinţă şi mor, în timp ce marile corporaţii de biotehnologie şi reproducere asistată se pregătesc să le vândă tehnologia unor clienţi cu dare de mână, pentru a-şi împlini nişte vise himerice sub formă de copii născuţi în mod artificial, ca nişte produse de serie.

Surse: Revista Reader’s Digest (iunie 2006 pentru ediţia americană, octombrie 2006 în ediţia românească), Thomas Jeffferson University, Fox News, LinkedIn, Vice.com

Avertismente de la un renumit specialist în tratamente de fertilitate

de Shannon Roberts, 13 martie 2014, MercatorNet

Renumitul Lord Winston de la Spitalul Hammersmith din Londra, cel care a îmbunătăţit metoda de fertilizare in vitro şi a prezentat emisiuni de ştiinţă popularizată realizate de BBC, a vizitat luna trecută şcolile din Noua Zeelandă, pentru a educa elevii în legătură cu infertilitatea şi pericolele ce apar în urma amânării îndelungate a deciziei de a avea copii.

Este interesant – şi oarecum ironic – faptul că acest expert în fertilitate, unul dintre pionierii procedurii de fertilizare in vitro, a atenţionat că dezvoltarea rapidă a tehnologiilor din domeniul reproducerii determină o anumită indiferenţă a oamenilor faţă de conceperea propriilor copii.

El a arătat că multe dintre aceste tehnologii nu sunt, în realitate, suficient de eficiente şi nu pot învinge natura sau opri ritmul ceasului biologic. A mers chiar până acolo încât să susţină ideea conform căreia industria reproducerii asistate este din multe puncte de vedere imorală, având ca efect distrugerea sufletească a cuplurilor tinere, care, în disperarea lor de a avea copii, ajung să-şi pună ipotecă pe case, pentru a-şi putea permite costul extrem de mare al tratamentului.

Intervievat de televiziunea naţională din Noua Zeelandă, el a afirmat că doreşte să-i facă pe oameni să conştientizeze declinul rapid al fertilităţii femeilor şi al biologiei reproducerii. El a mai comentat şi cu privire la necesitatea ca însăşi comunităţile să aibă mai multă grijă de oameni şi de familii şi să le sprijine pentru a putea aduce pe lume copii la momentul potrivit. El a numit această abordare mai degrabă “holistică”, decât strict ştiinţifică.

El a mai spus că relaţiile stabile sunt extrem de importante şi au ca rezultat o creştere mai bună a copiilor. A mai subliniat şi faptul că tratamentele de fertilitate funcţionează doar în anumite limite. Datorită succeselor pe care le-a avut uneori, fertilizarea in vitro le-a dat multor cupluri false speranţe, deoarece, a spus expertul, în realitate procedura are o rată foarte scăzută de succes la femeile de peste 35 de ani.

Lord Winston, care în trecut mai făcuse referiri la existenţa Divinităţii, a afirmat în timpul vizitei sale în Noua Zeelandă că modificarea genelor embrionilor umani este “o acţiune foarte periculoasă” – afirmaţii extrem de interesante în contextul în care provin de la o persoană care a condus cercetări în domeniul reproducerii asistate.

El a susţinut că schimbarea mediului în care trăieşte pruncul în pântece este o alternativă mult mai sigură şi mai eficientă decât alterarea genetică a acestuia. El a argumentat aceasta prin faptul că cercetările privind alimentaţia şi starea psihică a mamei în timpul sarcinii demonstrează o influenţă mai mare decât orice asupra dezvoltării cognitive a fătului. O influenţă mare o are şi îngrijirea sănătăţii mamei – aspect pe care Noua Zeelandă îl abordează foarte serios.

Într-o lume atrasă de remedii rapide, este încurajator să vedem că cineva revine asupra cauzelor iniţiale ale unei probleme şi că alege o abordare holistică, mai ales în ceea ce priveşte o problemă esenţială, precum naşterea de copii.

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com   

Te-ar mai putea interesa şi:

Oamenii nu ar trebui să se joace de-a Dumnezeu: Copii modificaţi genetic, cu cel puţin trei părinţi

Statele Unite: 2012 a fost anul cu cei mai mulţi copii concepuţi în eprubetă

Roadele perverse ale fertilizării in vitro

Bebeluş din Vancouver va avea trei părinţi conform noii legi a familiei

Marea Britanie: 127 de copii concepuţi in vitro pe bani publici ucişi prin avorturi decontate tot din bani publici

Fertilizarea in vitro: probabilitate dublă de a da naştere unui copil mort