Răspunsuri la întrebări ale tinerilor de azi / Cuvinte pentru tineri

foto: freedigitalphotos

Am o întrebare foarte grea. Am o vârstă, am păcătuit destul și nu mai vreau să păcătuiesc. Cum putem să învingem eul din noi?

La o întrebare atât de grea vă voi da un răspuns la fel de greu. Acest lucru îl propune Hristos: Eul Său în fața eului nostru. El spune să ne lepădăm de eul nostru ca să ne putem bucura de Eul Lui. Dar în Eul Lui de Dumnezeu și om. Ca să putem să ne bucurăm de El trebuie să ne lepădăm de eul nostru.

De ce mă căsătoresc și nu rămân singur, dacă îmi place atât de mult de eul meu? Pentru că am văzut un eu mai frumos decât al meu, un eu de care eul meu are nevoie. Dar ca să pot să locuiesc cu acel eu va trebui să mai las de la mine. Cu cât las mai mult de la mine, cu atât scap mai mult de eul meu. Dar nu voi lăsa de la mine dacă nu voi pune ceva în loc. Nu se poate doar să mă golesc, fără să pun nimic în loc. Ar însemna să mă înec pe mine, să mă distrug. Intrând în relație cu un eu mai frumos, mai bun, mai înalt, sunt gata să mai las din eul meu câte puțin și atunci eul lui va fi de ajuns ca să împlinească ceea ce am lăsat la o parte din eul meu. Deci numai în relație cu un eu mai frumos, mai bun, mai adevărat pot să scap de eul meu; altminteri, nu.

Iar eul cel mai bun este al lui Dumnezeu.

Exact. În fața lui Dumnezeu, în relație cu El, se poate să mă golesc deplin de eul meu. Fiindcă atât de mult ne iubește, încât nu Se mai uită la El, nu Se ocupă de El, ci numai de noi.

Selecții din dialogul dintre Protos. Hrisostom C.

și tinerii aflați la Putna pe 1 ianuarie 2014

Sursă: Revista Cuvinte către tineri 2014

Simplitatea cea „întru Hristos”-Gheronda Iosif Vatopedinul / Învăţături despre bine şi rău

Este foarte cu anevoie să vorbească cineva despre această virtute sau, mai bine zis, despre acest chip dumnezeiesc, despre care numai cei ce l-au câştigat şi îl pătimesc pot să ne spună ceva. O, fericită simplitate, veşmântul şi trupul nepătimirii şi al desăvârşirii, locul în care îi este plăcut lui Dumnezeu să Se sălăşluiască!

Despre aceasta a vorbit Domnul nostru şi a căutat-o între oameni, însă nu a găsit-o decât la prunci, la „copiii” care sunt fără răutate şi simpli, iar într-un anume fel ne-a înfricoşat că, dacă nu o vom dobândi în această viaţă, nu vom fi primiţi în împărăţia Sa.

Toate însuşirile dragostei, aşa cum le descrie Apostolul Pavel, sunt îmbibate de simplitate. Dar şi omul dinainte de cădere pe aceasta a avut-o ca frământătură în existenţa sa, şi din această pricină lipseau în întregime din el viclenia, interesul personal, oportunismul, aroganţa, aversiunea şi blestemul egoismului.

Cel care caută simplitatea şi voieşte să o cucerească să înceapă să dezrădăcineze cu grăbire şi curaj egoismul cel blestemat şi totodată urzeala interesului personal şi a mulţumirii de sine, întunericul vicleniei şi cele ce se leagă de aceasta, şi să îmbrăţişeze în chip absolut credinţa în Dumnezeu. Acesta (Dumnezeu), la rândul Său, Se va îngriji de noi şi ne va sprijini; ne va dărui, desigur, şi puterea de a învinge ipocrizia, prefăcătoria, formalismul, toate aceste răutăţi dezastruoase, care ne primejduiesc zi de zi.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012)

Sursă: Pemtousia