Părinții permisivi din Suedia au dat naștere unei generații de monștrii? Ce se întâmplă cu copiii lăsați să facă tot ce vor - de la prăbușirea disciplinei în școli până la suicid

“Parintii permisivi din Suedia au dat nastere unei generatii de monstri?”, se intreaba Judith Woods intr-un articol cu acelasi titlu publicat in The Telegraph, care pune in discutie efectele modelului scandinav de a-ti creste copilul. Stilul permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri adulti fara empatie sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii. Potrivit acestuia, “a-i spune ‘nu’ unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil”.

Judith Woods isi incepe articolul din The Telegraph povestind reactia fiicei sale de 5 ani atunci cand este contrazisa sau nu i se face pe plac. O simpla rugaminte de a inchide televizorul si de a se imbraca starneste o adevarata furtuna: “Pot sa vad cum pe spranceana amenintatoare se aduna norii negri de furtuna, cum i se ingusteaza ochii, buzele-i stranse intr-o nemultumire shakespereana, pe masura ce cauta cea mai dureroasa, intepatoare ingratitudine care-i poate trece prin cap: ‘Nu mai esti prietena mea!'”

In conditiile in care tot mai multi copii devin de nestapanit atunci cand sunt lasati sa faca tot ceea ce vor, moda veche de crestere a copiilor ar putea reveni in actualitate chiar si in Scandinavia, scrie Judith Woods, care precizeaza ca exact tarile care altadata se mandreau cu stilul inovator de crestere a copilului acum se gandesc daca este intelept sa-ti lasi copilul sa faca ce vrea, ori de cate ori vrea.

Stilul permisiv de a fi parinte creeaza o generatie de tineri adulti fara empatie sociala, care, dupa o copilarie de rasfat, sfarsesc prin a fi dezamagiti in viata, sustine psihiatrul suedez David Eberhard, tatal a 6 copii. Potrivit acestuia, “a-i spune ‘nu’ unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil. Parintii ar trebui sa se comporte ca parinti, si nu ca cei mai buni prieteni. Ar trebui sa isi pregateasca copiii pentru viata adulta invatandu-i cum sa se comporte, nu tratandu-i ca pe printi si printese. In Suedia, ei cred ca orice forma de interventie impotriva copilului este o forma de molestare“.

“Asa-zisii experti cred ca parintii trebuie sa negocieze mai degraba decat sa pedepseasca. Au inteles gresit conceptul de a fi parinte. Copiii nu sunt atat de fragili precum cred ei“, sustine David Eberhard, autor al cartii “How Children Took Power”, citat de Telegraph.

Psihiatrul sustine ca acest stil de a-ti lasa copilul sa fie seful a esuat; ca dovezi, el arata catre prabusirea disciplinei in scoli si a calitatii actului educational, dar si spre cresterea ingrijoratoare a tentativelor de sinucidere in randul adolescentilor.

Suedia a fost prima tara care a interzis pedepsele fizice, in 1979, pentru ca apoi opinia sa fie ca cei mici trebuie sa fie tratati ca adulti. Valorile egalitare ale social-democratiei s-au soldat insa cu un dezastru in familie, noteaza publicatia.

Frank Furedi, sociolog, profesor emerit la University of Kent si autor al “Paranoid Parenting”, este citat in articol spunand ca “cea mai tulburatoare caracteristica a societatii suedeze este abdicarea voluntara din autoritatea de adult”. “A inceput cu stigmatizarea pedepsirii copiilor si a transformat-o intr-o frica de a-i disciplina, ceea ce este lucrul pe care parintii ar trebui sa il faca”, iar ingrijorarea nu este ce li se intampla cand sunt copii, “ci ce se intampla cu ei pe masura ce cresc“, avertizeaza Frank Furedi.

In tarile scandinave, copiii nu incep educatia formala mai devreme de 6 sau 7 ani, lucru pe care specialistii in educatie l-au calificat adesea preferabil sistemului britanic, in care toti copiii trebuie inscrisi in sistemul de educatie pana la 5 ani, noteaza Judith Woods.

Aceasta face referire si la o scrisoare trimisa in septembrie 2013 la The Daily Telegraph de un grup de specialisti britanici in educatie – printre care si Lord Layard, director al Well-Being Programme la London School of Economics, si David Whitebread, senior lecturer in psihologia educatiei la Cambridge University – care au sustinut ca modelul scandinav ar trebui copiat.

Psihiatrul suedez David Eberhard avertizeaza insa ca problemele sociale sunt in crestere in scolile din Suedia, unde elevii refuza in mod obisnuit sa urmeze instructiunile profesorilor, iar problemele continua in ceea ce el numeste o viata adulta neimplinita. Potrivit acestuia, “asteptarile lor [asteptarile copiilor – n.red.] sunt prea mari si viata e prea dura pentru ei. O vedem in tulburarile de anxietate si de automutilare, care au crescut in mod dramatic“.

“Tinerii din Suedia tind sa fie foarte dezamagiti in viata, mai ales in jurul varstei de 20 de ani“, sustine Eberhard, care precizeaza ca desi se inregistreaza o scadere a sinuciderilor, “exista o crestere uriasa a tentativelor de sinucidere, mai ales in randul fetelor cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani“.

Sursa: Familia Ortodoxă

ONU a adoptat o rezoluție fără precedent: Singura familie recunoscută este cea naturală

Consiliul pentru Drepturile Omului din Cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat rezoluția A/HRC/29/L.25, intitulată: "Protecția familiei: contribuția familiei la punerea în practică a dreptului la un standard decent de viață al membrilor săi, prin rolul său în educație și realizarea unei dezvoltări durabile".

Rezoluția, care a fost propusă de o serie de state africane, dar și Rusia și China, susține că "familia este principala responsabilă pentru creșterea, protejarea și copiilor", dar și că "pentru a se asigura dezvoltarea armonioasă a copilului, acesta trebuie să crească într-o familie".

Mai mult, rezoluția susține că "familia este grupul fundamental al societății și mediul natural pentru creșterea și bunăstarea membrilor săi, în special al copiilor". Mai mult, ONU recunoaște explicit faptul că "familia este grupul natural și fundamental al societății și merită să fie protejată de societate și stat".

Rezoluția a fost adoptată pe 3 iulie, la aproape un an de la propunere, cu 27 de voturi pentru și 14 împotrivă. Grupul țărilor care s-au opus a fost condus de Statele Unite, Marea Britanie, Germania și Franța. Brazilia, Argentina, Mexic și Macedonia s-au abținut.

Așa cum era de așteptat, grupurile pro-familie și cele pro-homosexuale au reacționat în mod diferit. "Este ceva fără precedent, o victorie majoră pentru familie. Este pentru prima oară în istoria ONU când o rezoluție așa de comprehensivă a fost votată și în care se cere protecția familiei ca celulă de bază a societății, recunoscându-se dreptul fundamental al părinților pentru a-și educa copiii", a afirmat Sharon Slater, șefa Famili Watch International.

De cealaltă, parte, activiștii LGBT sunt furioși. "Este un pas înapoi în ceea ce privește drepturile omului, pentru că ridică familia la nivelul unei instituții ce trebuie protejate, fără a lua în seamă abuzurile care se petrec în familii sau că există mai multe tipuri de familii", se arată pe siteul Inițiativei pentru Drepturi Sexuale.

Celebra Ulrike Lunacek, parlamentarul european care a dat un raport cu același nume, a declarat: "Sunt șocată de tacticile folosite de Rusia și alte țări pentru a evita discuția despre 'diversitatea' de familii existente. Folosind expresia "familia" fără a recunoaște existența mai multor tipuri de familie înseamnă a nu privi realitatea, acolo unde găsim tot felul de familii", a spus ea pentru siteul Intergrupul pentru drepturi LGBT din Parlamentul European.

Activiștii LGBT se tem că exprimarea din rezoluție, "familia", va fi folosită ca precedent pentru opoziția față de legalizarea 'căsătoriilor' homosexuale sau "altor tipuri de familie", se arată pe siteul Intergrupului LGBT din Parlamentul European.

Reamintim că pe 26 iunie, Curtea Supremă a SUA a legalizat mariajele civile între persoanele de același sex pe tot teritoriul național.

Sursa: Active News