Atelierul internaţional de pictură bisericească Muzeul Naţional Cotroceni – mai 2014

Pictarea icoanei – eveniment eclesial

Evenimentul ce urmează a se desfăşura la Muzeul Naţional Cotroceni săptămâna viitoare este unul care încearcă pe cât posibil să evite caracterul festivist, formal, convenţional. Ediţia din 2012 a aceluiaşi atelier internaţional de pictură bisericească, desfăşurată la Palatele Brâncoveneşti din Mogoşoaia – tot sub semnul lui Brâncoveanu – a confirmat faptul că este vorba despre un eveniment proaspăt, ce respiră liber, deschis şi firesc, evitând complexele, blocajele şi artificiile de orice fel. Este o aşezare la un loc a câtorva iconari ce îşi propun să se întâlnească liber, deschis şi necrispat cu cei care doresc să participe în direct la evenimentul naşterii şi realizării unei icoane. Un grup de iconari care nu au nicio reţinere şi nicio  temere în a picta unul în vecinătatea celuilalt, unul diferit - în multe chipuri - de celălalt, chiar dacă unii sunt ajunşi la vârful creaţiei şi alţii sunt la primele confirmări. Un grup de iconari care nu au complexul judecăţii colegilor şi nici a publicului, ci au curajul şi smerenia să picteze unii în prezenţa celorlalţi şi toţi în faţa celui mai divers public. Un grup de iconari care se aşază împreună în chipul cel mai eclesial posibil, întemeindu-şi unitatea nu în scheme şi formule exterioare, ci în respiraţia creatoare a aceluiaşi Duh Sfânt viu al Bisericii lui Hristos.

Mişcarea tinerilor iconari, iniţiată de renumitul prof. grec Georgios Kordis şi Grupul EIKONA - cărora se adăugă la această ediţie, ca şi la cea din Mogoşoaia, drept invitaţi de onoare, unii dintre cei mai mari iconari romani - îşi propune să actualizeze în faptul pictării icoanei în public evenimentul eclesial prin excelenţă, care presupune adunarea la un loc spre comuniune a unui număr de persoane libere, ducând fiecare cu sine fără teamă crucea propriei personalităţi, marcată de daruri şi de slăbiciuni, şi aducând lui Dumnezeu ca jertfă darul propriei sale exprimări, întru sinceritate şi libertate, sau rodirea talanţilor daţi de Însuşi Dumnezeu fiecăruia în parte, nădăjduind ca darul să fie primit, sfinţit şi întors spre binecuvântare şi împărtăşire semenilor.

Într-o lume dominată asfixiant de ideologii şi practici depersonalizante, colectiviste şi totalitariste, ce descurajează puternic în fel şi chip exprimarea liberă a persoanei, mişcarea în discuţie şi evenimentul organizat la Cotroceni, sub egida Preşedinţiei României, afirmă şi proavocă persoana umană să-şi asume darul esenţial dumnezeiesc al unicităţi, din care decurg diversitatea, creativitatea şi originalitatea, chiar şi atunci când este vorba despre pictarea icoanei. Marea întrebare este cum putem rămâne credincioşi tradiţiei şi în acelaşi timp să fim originali, creatori, să evităm riscul reproducerii moarte a unui model produs de predecesori.

Măsura unicităţii şi a creativităţii este dată de măsură înviorării personale, a actualizării maximale a datelor existenţei personale. Unic şi creator este cel care este viu şi percepe conştient propria viaţă, pulsul vital consistent ce îl constituie ca prezenţă observabilă şi participativă, puls ce nu se epuizează în biologie, ci izvorăşte din şi funcţionează întru relaţia cu ceilalţi, cu lumea şi cu Dumnezeu. Cu cât mai viu şi mai prezent în raportarea la Dumnezeu, la semenii săi şi la sfinţii pe care-i pictează cu atât mai proaspăt, creator şi original în pictarea icoanei. Din postura aceasta de om viu este chemat iconarul să se aşeze în tradiţia iconografică a Bisericii, adică în limitele ce separă spaţiul exprimării adevărate de cel al exprimării neadevărate, amăgitoare, mincinoase, false, rătăcitoare. Cel care trădează această tradiţie este omul neviu, care funcţionează ca un automat, care reproduce în chip mort, ca un papagal, cele moştenite. Ultimul criteriu în temeiul căruia suntem chemaţi să evaluăm prezenta, viaţa şi manifestările noastre este dat de binomul viu – mort. Adevărat şi plăcut lui Dumnezeu este lucrul viu şi neadevărat şi neplăcut lui Dumnezeu este lucrul fără viaţă.

Pr. Constantin Coman

Atelier internaţional de pictură bisericească, 12-17 mai

Expoziţie dedicată voievodului Şerban Cantacuzino, la Muzeul Naţional Cotroceni

În cadrul expoziţiei vor figura şi obiecte liturgice din argint care au aparţinut Mănăstirii Cotroceni - candele, anaforniţă, cruce de mână, alături de strane, broderii, cărţi vechi, stampe de epocă, manuscrise - Miscelaneu (1682), Tetraevanghel, (1686), Dioptră sau Oglindă, (1688), Cazanie (1688), Catastif cu moşiile lui Şerban Cantacuzino, primite ca moştenire (1667), Catastiful averii lui Şerban Cantacuzino voievod (1680), documente emise de cancelaria domnitorului Şerban Cantacuzino.

Expoziţia, care va fi deschisă publicului până pe 13 ianuarie 2014, ilustrează faptul că domnitorul Şerban Cantacuzino rămâne o personalitate marcantă a timpului său, aşa cum remarcaseră şi unii dintre contemporani: 'era dotat cu toate acele prerogative care sunt într-adevăr demne de un mare Principe'.

Voievodul Şerban Cantacuzino a fost ctitor al Mănăstirii Cotroceni şi ocrotitor al Bisericii, prin donaţiile şi beneficiile acordate nu doar lăcaşurilor de cult din Ţara Românească, ci şi celor de la Sfintele Locuri - Muntele Athos, Sfântul Mormânt, Patriarhiilor din Constantinopol, Ierusalim, Alexandria. A fost iniţiator şi susţinător al introducerii limbii române în cancelaria domnească şi în Biserică şi apărător al creştinătăţii, urmărind cu perseverenţă înlăturarea dependenţei faţă de Imperiul Otoman.

El a susţinut traducerea şi tipărirea în limba română a principalelor cărţi sfinte, aducându-şi astfel o contribuţie majoră la transmiterea către credincioşi a mesajului divin.

Printre cele mai reprezentative tipărituri din Ţara Românească, apărute între anii 1682 - 1688, care vor figura în expoziţie amintim: Evanghelie (1682), Apostol (1683), Biblia (1688) tipărite din iniţiativa şi cu susţinerea financiară a lui Şerban Cantacuzino. Biblia de la Bucureşti, monument de limbă, credinţă şi cultură, la realizarea căreia au contribuit cei mai de seamă învăţaţi români şi greci ai timpului, a fost finalizată în septembrie 1688, chiar în ajunul morţii domnitorului. 

Sursă: Agerpres

Expoziţie de grafică din colecţii particulare la Muzeul Naţional Cotroceni

Muzeul Naţional Cotroceni în colaborare cu Societatea Colecţionarilor de Artă din România organizează joi, 27 septembrie 2012, orele 18.00 în Spaţiile Medievale (Cuhnie, Trapeză, Chilii şi Pivniţele palatului domnesc), vernisajul expoziţiei eveniment ”Grafica în pictura românească din colecţii particulare”.

Expoziţia cuprinde lucrări din peste 100 de colecţii de artă particulare, semnate de artişti plastici reprezentativi, din perioada secolelor XIX-XXI.

În expoziţie publicul va putea admira 500 de lucrări, purtând semnătura a peste 150 de artişti, nume celebre ale picturii clasice şi contemporane româneşti: Carol Popp de Szathmari, Theodor Aman, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Rudolf Schweitzer Cumpăna, Adam Bălţatu, Lucian Grigorescu, Iosif Iser, Gheorghe Petraşcu, Jean Alexandru Steriadi, Ştefan Popescu, Ştefan Dimitrescu, Francisc Şirato, Nicolae Dărăscu, Max Hermann Maxy, Samuel Mützner, Alexandru Ciucurencu, Micaela Eleutheriade, Petre Iorgulescu Yor, Constantin Artachino, Nicolae Vermont, Gheorghe Vânătoru, Henri Catargi, Leon Biju, Aurel Ciupe, Aurel Băeşu, Cecilia Cuţescu Storck, Aurel Bordenache, George Tomaziu, Paul Miracovici, Olga Greceanu, Rodica Maniu, George Zlotescu, Elena Popea, Aurel Jiquidi, Miliţa Pătraşcu, Anton Kaindl, Corneliu Baba, Sabin Bălaşa, Tia Peltz, Marcel Iancu, Vasile Grigore, Marcel Chirnoagă, Ligia Macovei, Alexandru Ţipoia, Dragoş Morărescu, Vasile Parizescu, Horia Bernea, Vasile Celmare, Ion Sălişteanu, Constantin Piliuţă, Ştefan Câlţia, Bogdan Pietriş, Horea Paştină, Dorina Pădineanu, Mihai Sârbulescu, Paul Gherasim şi alţi artişti contemporani etc.

Lucrările expuse sunt realizate în diverse tehnici: alb/negru, acuarelă, pastel, cerapastel, tuş, tehnică mixtă, expoziţia reprezentând forţa şi marea calitate picturală a artiştilor români din toate timpurile.

Prezenta expoziţie este rodul unei fructuoase colaborări, pe care Muzeul Naţional Cotroceni a avut-o cu Societatea Colecţionarilor de Artă din România, membrii Societăţii, oferind cu generozitate opere de o mare valoare patrimonială, dând astfel posibilitatea vizitatorilor să cunoască creaţia unor adevărate genii ale picturii româneşti şi universale, altfel, inaccesibilă marelui public.

Expozitia, a cărei tematică se regăseşte pentru prima dată într-un spaţiu muzeal, poate fi vizitată în perioada 27 septembrie – 11 noiembrie 2012, de marţi până duminică, între orele 9.30 – 17.30.

Foto: Mihail Ipate

Sursă: Cronica Română