În meciul demnităţii, Real Madrid-Kenya, scorul a fost de 0-1

Nu, nu este vorba despre un meci de fotbal între cel mai bogat și mai valoros club de fotbal din lume și selecționata modestă a Kenyei - s-ar fi aflat imediat o astfel de veste. Mai degrabă este vorba despre un meci cu sine însuși, în care Real Madrid a pierdut, iar Kenya a câștigat.

Pe 29 iunie 1920, clubul spaniol Madrid a primit de la Regele Alfonso al XIII-lea dreptul de a se numi Real (Regal) Madrid și coroana regală pe stema sa. Cu un an în urmă, pentru participarea la o afacere de 1 miliard de dolari, Real Madrid a renunțat la cel mai de sus element al stemei sale, crucea de pe coroană.

În această vară, președintele american Barack Obama a vizitat Kenya, țara care îl consideră mai mult decât SUA ca fiind fiul ei, deoarece tatăl lui Obama a fost kenyan. Deși beneficiară a unui important ajutor economic din partea SUA, conducerea Kenyei s-a opus răspicat atunci când „fratele mai mare” i-a propus renunțarea la unele din componentele identității sale. știind că acest gest poate avea și consecințe economice.

Cine este sărac și cine este bogat?

Cel care nu are demnitatea și identitatea de vânzare, ori cel care în fața unei propuneri de 1 miliard de dolari este dispus să se vândă?

 De dragul banilor, Real Madrid renunţă la micuţa cruce de pe sigla clubului

Multipla campioană europeană de fotbal, echipa Real Madrid, a anunţat în luna aprilie anul trecut, deschiderea primului parc tematic din lume construit pe o insula artificială.

“Real Madrid Resort Island'” va fi o combinaţie de lux, sport şi turism, investiţia de 1 miliard de dolari fiind facută sub brandul echipei şi suportată de RAK Marjan Island Football Investment Fund şi de guvernul Emiratelor.

Costurile clubului Real Madrid? “Un simplu cost al unei afaceri într-o lume globalizată”, aşa cum au declarat “galacticii”. Ceva atât de mic încât, cu siguranţă, nimeni nu îi va duce lipsa: micuţa cruce ce ornează de aproape un secol coroana regală de pe sigla clubului.

Totuşi, sumele fabuloase ce vor intra în conturile clubului, vor face “sacrificiul” mai uşor de suportat...

Preluare după: Pravoslavie

Președintele Kenyei îi cere președintelui Americii să respecte credințele poporului său

În cadrul vizitei pe care preşedintele american, Barack Obama, a făcut-o la sfârşitul lunii iunie pe continentul african, a apreciat decizia Curţii Supreme a SUA de apărare a căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, afirmând că „este o victorie a democraţiei americane”, şi a încurajat guvernele africane să-şi reconsidere politicile lor faţă de homosexualitate.

„Când este vorba despre opiniile cu caracter personal ale oamenilor şi de credinţa lor religioasă, cred că trebuie să respectăm diversitatea punctelor de vedere, dar, când vorbim despre modul în care statul şi legea tratează oamenii, toată lumea trebuie tratată în mod egal. Eu nu cred în discriminare, de oricare fel ar fi ea” a spus Obama în cadrul unei conferinţe de presă.

Răspunzând afirmaţiilor făcute de Obama, preşedintele și vicepreședintele Kenyei au cerut președintelui american să respecte cultura țărilor africane și convingerile lor religioase.

În prezent, în Kenya şi Senegal, homosexualitatea este considerată un delict. Conform Pew Research Center, 90% din populaţia Kenyei şi 96% din cea a Senegalului, dezaprobă homosexualitatea.

Vicepreședintele Kenyei, William Ruto, a cerut lui Obama să „respecte kenyenii” și credința lor că homosexualitatea este un păcat.

Ruto a adăugat că ţara lui nu va accepta „practicile străine” care nu sunt în conformitate cu cultura africană.

„Kenya crede în Dumnezeu, iar cei ce cred în alte lucruri, este treaba lor”, a spus oficialul kenyan.

De asemenea, Obama a anunțat că şase naţiuni africane, printre care şi Kenya, vor primi 7 miliarde de dolari pentru a electrifica 20 de milioane de locuinţe. Partea Kenyei, de 70 de milioane de dolari, va fi dată companiei Harith Partners General pentru a furnizarea energiei eoliene.

Ruto a menționat că poporul kenyan este recunoscător pentru ajutorul pe care l-a primit din partea Americii: „America a avut o contribuție extraordinară la bunăstarea Kenyei și suntem foarte recunoscători pentru asta. Suntem gata să primim orice ajutor din partea statului american ce ar duce la îmbunătăţirea vieţii poporului nostru...Dar, în ceea ce priveşte problema homosexualităţii, nu ne interesează acest lucru, din moment ce este împotriva obiceiurilor și tradițiilor noastre.”

De menţionat că Sasha, una dintre cele două fete ale preşedintelui american, a purtat pe perioada vizitei o geantă inscripţionată cu un curcubeu, simbolul folosit insistent de activiștii homosexalităţii, declarandu-şi, în acest mod, acordul ei tacit.

 Prelucrare după: LifeSiteNews

Părintele Vladimir şi soţia sa, preoteasa Suzanne Aleandro, misionari în Turkana, Kenya: „Suntem cu toţii în legătură unii cu alţii”

În această vară, părintele Vladimir şi preoteasa Suzanne Aleandro de la Biserica Hristos Mântuitorul din Southbury, Connecticut, se vor întoarce în Kenya pentru cea de a patra călătorie de misiune cu Centrul de Misiune Creştin Ortodoxă - Orthodox Christian Mission Center (OCMC). Părintele consideră că munca lui și a preotesei cu oamenii din Turkana le-a lărgit acestora orizonturile şi le-a adâncit credinţa. 

„Am crescut într-o gospodărie italienească” explică părintele Vladimir. „Bunica mea nu ştia să scrie sau să citească, dar ştia să se roage, iar eu am privit-o cum se ruga pentru misionarii din toată lumea. Acest lucru a rămas în inima mea.” 

În 1991, părintele a fondat în Southby parohia Hristos Mântuitorul cu două familii, iar el şi preoteasa şi-au canalizat energia pentru construirea unei comunităţi în acel oraș. În 2007, când copiii le-au crescut mari, când „nu mai erau mari obligaţii şi nimic care să ne împiedice”, au luat legătura cu preoteasa Renee Ritsi la sediul OCMC pentru a se interesa de cum s-ar putea implica în munca misionară. 

„I-am spus că suntem dispuşi să mergem oriunde dar vrem să fim împreună, în echipă” povestește părintele Vladimir. Programul de profesor al preotesei i-a îngăduit să călătorească în timpul verii. Când au auzit de noua misiune ale cărei baze au fost puse în îndepărtata regiune Turkana din Kenya, au fost de acord să plece, iar părintele a devenit şeful echipei. 

Nimeni nu a mai fost misionar în Turkana mai înainte, aceasta fiind o regiune foarte izolată în apropiere de graniţa cu Sudanul. În acel moment, aici trăia ultimul trib din Kenya care nu făcuse cunoştinţă cu Ortodoxia. Cei din Turkana l-au primit frumos pe părintele Vladimir şi pe Matushka, cu căldură, şi le-au dat şi nume, după obiceiul din Turkana: Papa „Emoru”, care înseamnă „munte”, şi Mama „Appua”, care înseamnă „golf”. Printr-o serie de întâmplări şi evenimente de la Dumnezeu, un tânăr din Turkana, Paul, a fost convertit la Ortodoxie; ulterior acesta a pus fundaţia unei biserici în satul Lodwar. 

În timpul primei călătorii a părintelui Vladimir, în 2007, tânărul Paul a fost hirotonit diacon. În cele din urmă acesta a devenit părintele Vladimir Paul, primul preot al tribului din Turkana. Într-o călătorie ulterioară, părintele Vladimir Aleandro a participat la hirotonia celui de al doilea preot local ce va păstori în alt oraş îndepărtat, Loupwala. 

În 2010, părintele Vladimir și preoteasa Suzanne s-au întors în Kenya cu un grup de seminarişti de la Şcoala Greacă de Teologie „Sfânta Cruce”. „Atunci existau cinci comunităţi ortodoxe în Turkana. Am mers împreună cu părintele Martin Ritsi, predicând şi catehizând”. Când soţii Aleandros au revenit anul trecut (2011), numărul comunităţilor ortodoxe din Turkana se ridica la treisprezece. 

„Aici în Statele Unite, trăim vieţi deosebit de izolate, înăuntrul caselor şi al curţile noastre” observă părintele Vladimir. „În Kenya totul este comun – dacă şeful tribului devine ortodox, tot clanul se face ortodox. Când am început să predic acolo, traducătorul care mă însoţea mi-a spus „e prea scurt, vor să audă mai mult”. Mesajul mea avea să fie transmis prin intermediul unui om care a alergat o oră şi jumătate până în satul vecin şi le-a repetat predica spusă de mine. Astfel, când am ajuns eu în satul vecin, oamenii deja ştiau ce am să le spun.” 

Oamenii din Turkana răspund cu bucurie mesajului lui Hristos. „Când vorbim şi predicăm acolo, în mod spontan sar în sus, încep să danseze şi să bată din palme. Nu-şi pot stăvili bucuria” explică părintele Vladimir. „Trăiesc cu boli şi cu moartea alături, în viaţa de zi cu zi, ca făcând parte din viaţa lor, şi când aud despre Hristos, sunt atât de bucuroşi şi de recunoscători. „El este nădejdea noastră!” exclamă ei. Sunt atât de devotaţi credinţei. De multe ori catehizatorii de acolo lucrează cu normă întreagă şi renunţă la serviciul pe care îl au în mod obişnuit ca să poată să meargă din sat în sat pentru a predica mai departe şi pentru a da o mână de ajutor. În majoritatea satelor nu se face Sfânta Liturghie pentru că nu există suficienţi preoţi, dar știu Utrenia pe dinafară și o fac singuri. 

Părintele continuă: „Este imposibil pentru ei să se împărtășească în liniște. Dansează când se apropie, dansează când se înapoiază. După ce pleacă de la biserică, mai dansează și cântă o oră, o oră şi jumătate. După care pleacă spre case prin deşert.”

Părintele mai precizează că bisericile din Kenya nu sunt nişte simple clădiri unde merg oamenii duminica, ci sunt considerate ca adevărate cămine de refugiu şapte zile pe săptămână. Copiii vin aici să fie hrăniţi şi merg la şcoală acolo, oamenii primesc ajutor medical, acolo se predică adevărul: „Biserica ajută vieţii oamenilor în întregime – nu există separaţie între viaţa spirituală şi cea fizică”. 

A fost stabilită o legătură între parohia din Connecticut şi oamenii din Turkana. „În calitate de preot din OCA (Orthodox Curch in America), afirmă părintele Vladimir „am fost atât de fericit că în eparhia noastră a plouat cu daruri! Seminarişti din OCA au venit cu noi în ultima călătorie. Am anunțat în protopopiatele eparhiei despre necesităţile bisericilor din Turkana şi oamenii au contribuit cu obiecte liturgice şi alte lucruri folositoare acolo. Susţinerea şi dragostea noastră înseamnă foarte mult pentru ei.” Părintele spune că tinerii din parohia sa s-au implicat şi ei. „De fiecare dată cînd plecăm în misiune, aceasta are un impact asupra noastră, atât la tineri cât şi la adulţi, mai precizează el. „Avem atât de multe de învăţat de la cei din Turkana”. 

Misiunea din Kenya a adus împreună toate jurisdicţiile din Connecticut, ca o forţă unificatoare (în Statele Unite există în același oraș parohii care aparțin unor biserici ortodoxe autocefale diferite). „A fost adunarea pan-ortodoxă cu cel mai mare succes din Connecticut pe care am avut-o vreodată” notează părintele Vladimir. „Când acționăm ca o echipă şi adunăm fonduri pentru oamenii din Turkana, suntem doar Biserica, fără diferenţe de jurisdicţie.” Frăţia Bisericilor Ortodoxe din Connecticut a strâns 11.000 dolari pentru a construi o fântână în Loupwala. 

În această vară, părintele Vladimir şi preoteasa Suzanne se vor întoarce la cei din Turkana, pentru a sluji și a fi alături de părintele Vladimir Paul şi comunitatea sa. „Anul acesta facem un tur complet, întrucât ne întoarcem în Lodwar pentru a sfinţi o biserică cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul.” Acum biserica are, de asemenea, şi o şcoală, la care învaţă 150 de elevi. Se mai construiește încă o clădire a școlii, iar comunitatea distribuie două mese pe zi copiilor. 

Părintele Vladimir concluzionează: „Noi, cei care suntem misionari OCA, suntem o parte din ceva mai mare decât noi înşine – suntem cu toţii în legătură unii cu alţii.” 

Traducere de Max Gavrilciuc 

Ortodox Church in America

Read articles about OCMC’s Kenyan mission here. 

Watch Turkana YouTube videos here. 

View the photo gallery here.