Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru femeile aflate în criză de sarcină

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA  DEPUTAŢILOR                                                  SENAT

LEGE

privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină

Preambul

•Având în vedere următoarele texte de lege din legislaţia naţională:

Art. 6 din Legea 46/2003 Legea drepturilor pacientului, care prevede că "pacientul are dreptul de a fi complet informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente Ia procedurile propuse";

Art. 1 alin. 3 din Constituţia României, care prevede principiul imperativ al garantării valorilor supreme reprezentate de  demnitatea omului, drepturile     şi libertăţile acestuia, Iibera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea;

Art. 22 alin. 1 din Constituţia României, care consacră principiul imperativ al garantării dreptului Ia viaţa ;

Art. 23 alin.1 din Constituţia României, care consacră principiul inviolabilităţii libertăţii persoanei al siguranţei persoanei;

Art. 24  alin. 1 din Constituţia României, care consacră principiul absolut al garantării dreptului Ia apărare;

Art. 26 alin. 2 din Constituţia României, care stipulează principiul imperativ  al dreptului persoanei fizice de a dispune de ea insăşi, cu condiţia de a nu încălca drepturilei libertăţile altora, ordinea publica şi bunele moravuri;

Art. 29 alin. 2 din Constituţia României, care stipulează principiul garantării libertăţii de conştiinţă;

Art. 31 alin. 1 din Constituţia României, care stipulează principiul liberului acces Ia orice informaţie de interes public;

Art. 31 alin. 2 din Constituţia României, care reglementează principiul obligatoriu al informării corecte a oamenilor asupra problemelor de interes personal de către autorităţile publice ;

Art. 34  alin.  1  din  Constituţia  României, care  consacră  principiul  garantării ocrotirii sănătăţii ;

Art.  34 alin. 2 din Constituţia  României, care prevede principiul  obligatoriu al asigurării de către stat a sănătăţii publice ;

Art. 46   din   Constituţia   României,  care   reglementează  principiul   garantării dreptului Ia moştenire ;

Art. 47 alin. 2 din Constituţia României, care prevede principiul liberului acces Ia măsurile de asistenţă socială ;

Art. 48 alin. I din Constituţia  României, care stipulează principiul obligativităţii din partea părinţilor de a sigură creşterea, educaţiei instruirea copiilor;

Art. 49 alin. 1 din Constituţia  României, care prevede principiul potrivit căruia copiii beneficiază de  un  regim special de  protecţiei  de asistentă  în realizarea drepturilor lor;

Art.  57  din  Constituţia  României, care  consacră  principiul  în  temeiul  căruia fiinţele  umane  trebuie  să-şi  exercite  drepturile i libertăţile  constituţionale  cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi;

Art. 654 alin. 1, 2 şi 3 din Codul Civil, potrivit căruia "Pentru a succede trebuie neapărat că persoană ce succede să existe în momentul deschiderii  succesiunii. Copilul conceput este considerat că există. Copilul născut mort este considerat că nu există";

Art. 808 alin. 1 din  Codul  Civil,  potrivit căruia "Este  capabil  de a primi  prin donaţiune între vii oricine este conceput în momentul donaţiunii";

Art. 808 alin. 2 din Codul Civil în conformitate cu care "Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput Ia epoca morţii testatorului";

Art.  7 alin. 2 din  Decretul  nr. 3111954 privitor Ia persoanele  fizice i juridice precum art. 36 din noul Cod Civil, care consacră principiul imperativ în temeiul căruia "drepturile copilului sunt recunoscute de Ia concepţie, însă numai dacă el se naşte viu";

Art. 176 alin. 1 din Codul Penal care prevede faptul că omorul săvârşit asupra unei femei gravide constituie omor deosebit de grav.

•Considerând că dreptul copilului nenăscut de a trăi este un drept fundamental  având în  vedere următoarele texte de lege din  Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (D.U .D.O.), Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (C.E.D.O.)  din alte convenţii internaţionale Ia care România este parte:

Art. 3 din D.U.D.O., care reglementează principiul dreptului Ia viaţă, libertate şi securitate al oricărei fiinţe umane;

Art. 25 din D.U.D.O., care prevede principiul potrivit căruia orice fiinţă umană are dreptul Ia serviciile sociale necesare. Tot acest articol prevede  principiul în virtutea căruia mama copilul au dreptul la ajutori ocrotire deosebite;

Art. 29 din D.U.D.O., care reglementează principiul satisfacerii justelor cerinţe ale moralei, ordinii publice;

Art. 2 din C.E.D.O., care reglementează principiul protejării obligatorii a dreptului Ia viaţa prin lege; embrionul şi fătul nefiind exclus  de Ia această protecţie. Conform acestui articol, ţările membre ale Consiliului Europei sunt solicitate să ia măsuri adecvate pentru protejarea vieţii celor aflaţi în jurisdicţia proprie;

Art. 53 din C.E.D.O., care permite statelor membre să ofere oricui inclusiv embrionului sau fătului) o  protecţie mai bună a drepturilor omului decât  cea stabilită prin Convenţie;

Preambulul Protocolului Adiţional nr. 13  Ia C.E.D.O. încheiat Ia Vilnius Ia 03.05.2002, care prevede că "dreptul Ia viaţă reprezintă o valoare fundamentală într-o societate  democratică", drept ce  reprezintă în  concepţia europeană "o demnitate înnăscută a tuturor fiinţelor umane";

Art. 6 alin. 1 din Pactul Internaţional cu privire Ia Drepturile Civilei  Politice, adoptat  de  Adunarea  generală  a  Naţiunilor  Unite  Ia  16  decembrie  1966) reglementează faptul că "Fiecare fiinţă umană are dreptul inerent Ia viaţa. Acest drept va fi protejat prin lege. Nimeni nu va fi privat arbitrar de viaţă";

1 Vo v. France, no. 53924/00, judgment of  8 July 2004, ş 78;

2 L.C.B. v. UK, judgment of 9 June 1998, ş 36;

'A., B. and C. v. Ireland, no. 25579/05, judgment of 16 December 2010, ş 222;

Art.  2  din  Convenţia  Europeană  pentru  Protecţia  Drepturilor Omului şi a Demnităţii  Fiinţei  Umane  (Convenţia  de  Ia  Oviedo,  1997)  ce  prevede că "lnteresele bunăstarea fiinţei umane vor prevala asupra intereselor singulare ale societăţii sau ale ştiinţei.";

Art. 6 din  Convenţia  Europeană  cu  privire Ia  Drepturile  Copilului,  ce reglementează principiul ocrotirii al recunoaşterii dreptului Ia viaţa al fiecărui copil principiul asigurării, în limitele posibilului, a dreptului Ia supravieţuire   şi Ia dezvoltare al copilului;

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1. Prezenta lege reglementează măsuri privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină.

Art.  2.  Activităţile de  consiliere  pentru criza  de  sarcina  se  realizează în cabinetele de consiliere pentru criză de sarcină din sectorul public sau privat, constituite ca atare sau în cadrul unităţilor spitaliceşti, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Art. 3. În  sensul prezenţei legi, următoarele noţiuni se  definesc după cum urmează:

a). Criză  de  sarcină  - o conştientizare bruscă a  unei sarcini nedorite şi care ameninţă bunăstarea emoţională, fizică spirituală a unei persoane.

b). Cabinetele (Centrele) de consiliere pentru criză de sarcină sunt instituite în scopul  de a informa într-un cadru organizat, confidenţiali sigur, femeile însărcinate cu privire Ia riscurile avortului, Ia drepturile avantajele pe care femeile însărcinate le au conform legii, astfel încât decizia pe care o iau privind sarcina să fie în deplină cunoştinţă de cauză.

c).  Consilierea în criză de sarcină reprezintă activitatea de:

•cercetare a cauzelor care determină femeia însărcinată să ceară întreruperea voluntarii de sarcină;

•explicarea ilustrarea cu imagini foto/video a procedurii medicale de avort;

•informare cu privire Ia existenţa riscurilor complicaţiilor imediatei tardive, fizice psihice  ale  avortului  la  cerere  precum  sterilitatea,  suferinţa psihologică, sindromul post-avort etc.;

•informare asupra dezvoltării embrionarei fetale din momentul conceperii copilului  până Ia naştere, prin discuţii  prezentarea unui scurt material video,  precum şi sublinierea  faptului  că  încă  din  momentul  conceperii embrionul este o fiinţă umană în sensul deplin al cuvântului, a cărei viaţă va înceta în urma procedurii medicale;

•prezentarea examinării ecografice a  sarcinii i înmânarea unei înregistrări fotografice sau video a acesteia, acolo unde acest lucru este posibil;

•explicare a alternativelor Ia avort, cum ar fi: posibilitatea de încredinţare a copilului spre adopţie, darea copilului în asistenţă maternală sau în plasament simplu, creşe cu program săptămânal, etc.;

•informare  cu privire Ia asistenţa socială, medicală, psihologică, financiară şi materială, în timpul sarcinii după naştere, furnizată de diverse instituţii de stat sau organizaţii private;

•înmânare a unei liste cu instituţii organizaţii ce oferă asistenţă sprijin, cum ar  fi:  organizaţii  non-guvernamentale, culte,  asistenta  socială  din  partea primăriilor prin Direcţia de  Asistenta Socială  Protecţia Copilului, centre maternale, etc.

d). Consilier pentru  criză de  sarcină (numit în  continuare "consilier") - reprezintă persoană de specialitate medic, psiholog său asistent social care efectuează activitatea de consiliere în criză de sarcină.

e). Certificatul de consiliere - reprezintă înscrisul oficial prin care se atestă de consilier faptul că femeia însărcinată a fost consiliată de un specialist în legătură cu decizia asupra sarcinii respective în cadrul unui cabinet de consiliere pentru criză de sarcină.

f). Perioada de gândire - reprezintă o perioadă de reflecţie şi este instituită în scopul ca femeia însărcinată să decidă în deplină cunoştinţă de cauză asupra actului de avort (întrerupere a sarcinii). Decizia de a păstra sau nu sarcina aparţine exclusiv femeii.

Consilierea în criza de sarcină ajută femeia, copilul și familia / 2 / "Mi-am ucis doi copii: au trecut 15 ani și nu vreau să mai ascund asta" - istoria Katrinei Fernandez

Katrina Fernandez, autoarea mărturiei de mai jos, este o mamă care a trăit vreme de 15 ani cu traume profunde, în urma a două avorturi. În ambele cazuri a fost dezinformată despre ce este avortul și implicațiile lui. După convertirea la catolicism (în spațiul american, predominant neoprotestant, mentalul colectiv le oferă celor care caută ceva mai profund catolicismul, ca primă opțiune; în ultimii ani a devenit din ce în ce mai cunoscută în spațiul public și Biserica Ortodoxă – n. tr.), în 2006, a creat blogul The Crescat. După 6 ani, pe 22 mai 2012, a postat propria mărturie revelatoare pentru cât de greu se reface sufletul unei femei după avort.

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU intezice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia! Citiți aici textul proiectului.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com . 

Mi-am ucis doi copii: au trecut 15 ani și nu vreau să mai ascund asta 

Katrina Fernandez  

Pe autocolant scrie: "Avortul nu te face ne-însărcinată, ci te face mama unui copil mort". "Mamă" este un cuvânt puternic. Are multe sensuri şi când o femeie devine mamă ea se schimbă fundamental. "A face cele ale mamei" înseamnă a creşte, a hrăni, a îngriji, a proteja. "Mama", ca substantiv, înseamnă o persoană de sex feminin, care este însărcinată sau dă naştere unui copil, sau o persoană de sex feminin al cărei ovul se uneşte cu spermatozoidul, având loc conceperea unui copil. 

Conform acestei definiţii, dacă aţi fost vreodată gravidă, sunteţi o mamă. Chiar dacă aţi făcut avort, sunteţi încă o Mamă... o Mamă îndoliată.

"Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt." (Matei 2, 18)

Nu există nicio consolare pentru mama care pierde un copil. Ea va plânge în inima ei pentru tot restul vieţii. Faţă de această durere, avortul nu doar răpeşte viaţa unui copil şi îi răpeşte mamei copilul, ci, în plus, îi răpeşte mamei şi doliul. Ei nu i se îngăduie să plângă, pentru că ea nu se poate numi în public Mamă.

Susţinătorii avortului nu vor admite niciodată că o femeie care a făcut avort este o Mamă, deoarece asta ar însemna că recunosc faptul că a avut un copil - nu un grup de celule, ci un copil real, viu. Vedeţi, atunci când fetele încep să aibă menstruaţie, nimeni nu le spune că ar putea deveni mame, mame ale unui grup de celule, şi, cu toate acestea, sunt încă mulţi oameni care mai cred că avortul este ca şi cum ai avea o perioadă dificilă sau este vorba de eliminarea unui cheag menstrual mare. Aşa mi s-a spus când am fost la clinica lor, acum cincisprezece ani. Doi ani mai târziu, când am revenit acolo pentru a face al doilea avort, am avut parte de aceeaşi minciună.

Timp de cincisprezece ani am trăit cu durere, ruşine şi vinovăţie pentru ceea ce am făcut. Am trecut prin negare, furie, depresie. Abia după convertirea mea la catolicism am reuşit să mă împac cu mine însămi, lucru de care aveam atâta nevoie. Odată cu iertarea am primit cea mai importantă însărcinare din viaţa mea... să spun la cât mai multe femei cât de oribil, rău şi josnic este avortul.

Mi-au trebuit însă şase ani pentru a-mi face curaj. Ca să pot vorbi cu onestitate despre adevăr, trebuia să vorbesc şi despre trecut şi aici mă blocam. Astăzi scriu despre acest trecut pentru ca, în sfârşit, să recunosc public ceea ce am făcut şi să fac ceea ce este necesar pentru crimele mele, astfel încât alţii să ştie clar că avortul distruge sufletul într-un mod fundamental.

Am ales această zi pentru a vorbi.

Iată adevărul pe care atâţia ani l-am negat şi l-am ţinut departe de spaţiul public: am ucis doi dintre copiii mei, mi-am lipsit părinţii de doi nepoţi şi am omorât pe fraţii fiului meu. În plus, aceste avorturi mi-au provocat o afecţiune cunoscută sub numele de "cervix incompetent" (nu este complet închis), datorită căreia am născut prematur un alt băiat care a murit după o luptă de o săptămână, în unitatea de terapie intensivă, în 2001. Suferinţele pe care le-am îndurat eu şi pe care le-am cauzat altora sunt incomensurabile şi sentimentul vinovăţiei m-a dus în pragul sinuciderii. Sunt o laşă, în orice mod.

Am fost o laşă când am fost tânără, fiind incapabilă să îmi asum responsabilitatea pentru acţiunile mele sexuale, şi sunt o laşă încă, pentru că nu am vorbit cu sinceritate împotriva avortului atât de mulţi ani.  Nu am reuşit să strig din toată puterea adevărurile urâte despre avort, astfel încât să fie auzite de toţi. Odată am încercat să ajut o prietenă care se gândea dacă să facă sau nu un avort, dar i-am spus doar cât de mult am putut, fără să-i vorbesc despre propriul meu secret oribil, groaznic. În final, fără să discut şi despre asta, ceea ce i-am spus nu a fost de ajuns şi a făcut avort. Am eşuat datorită tăcerii mele.

Dar nu mai vreau să mai fiu laşă de acum încolo. În aceste vremuri, nimeni nu îşi poate permite să mai fie un laş. Preţul tăcerii noastre se plăteşte cu sângele a milioane de copii nevinovaţi, avortaţi. Acesta este un rău care trebuie să se termine.

Femeile, femeile din America care au făcut avort, ele vor fi cele care vor determina cele mai mari progrese împotriva avortului şi vor schimba inima naţiunii noastre. Acum, în acest an electoral, este timpul să se ridice şi să spună sincer, cu detalii dureroase, necenzurate, ce se întâmplă femeilor când fac avort şi cum avortul le schimbă pentru totdeauna, cu speranţa că nimeni nu va mai suferi aceeaşi durere. Am tăcut prea mult timp.

Vă rog ieraţi-mi tăcerea mea şi îmi cer iertare pentru sminteala pe care cuvintele mele poate o cauzează. Şi să ştiţi că oricât de jalnică ar fi părerea pe care vi-o puteţi face despre mine, ea păleşte în comparaţie cu părerile pe care le-am avut eu despre mine.

Sursă: LifeSiteNews.