Şcoala de Duminică - PS Longhin: Întodeauna mi-am găsit liniştea şi fericirea în Biserică

Fragmente:

Toţi Sfinţii Bisericii noastre au avut azile - Sfântul Vasile cel Mare şi mulţi alţii. Noi acum urmăm ceea ce au început ei atunci. Noi n-am prea ştiut de mănăstire pentru că am fost lipsiţi de credinţă. Acolo n-am avut nici o carte. Aici în România se mai găseau cărţi de rugăciune sau vreo Biblie, dar ţin minte că în Cernăuţi scriam rugăciunile de mână şi pe acelea le-am avut. Credinţa în Dumnezeu n-am stins-o pentru că părinţii ne-au învăţat întodeauna cuvinte bune şi cu cele trei degete ne arătau cum să ne facem semnul Sfintei Cruci, ne învăţa rugăciunea, să fim cuminţi şi să nu-i facem de ruşine.

La biserică am alergat de mic copil pentru că nicăieri nu-mi găseam liniştea şi fericirea precum o găseam în Biserică. Am încercat multe căi în viaţă, dar toate m-au adus înapoi în Biserică. Dacă mi-ar fi spus cineva când am rămas orfan că s-ar putea să ajung într-o mănăstire, să fiu călugăr şi să slujesc Domnului aş fi făcut-o atunci cu braţele deschise, dar Dumnezeu mi-a dat să trec prin multe suferinţe şi necazuri ca să ajung ceea ce sunt astăzi. 

La 16 ani am rămas singur pe lumea aceasta. Eram un copil mic, bolnăvicios, lucram foarte greu pentru că într-o zi învăţam la şcoală şi în următoarea lucram la fermă ca să mă pot întreţine. Uneori stăteam noaptea la fermă şi făceam curat, dimineaţa mergeam la şcoală, iar colegii râdeau de mine că miroseam a balegă, dar aveam o pace în suflet.  

Ultimele cuvinte ale mamei au fost: „Te las în braţele lui Dumnezeu, El să aibă grijă de tine”.

Eu am fost căsătorit, am avut familie şi 3 copii. Am dus o viaţă liniştită, eram preot, slujeam, dar aveam dorul de mănăstire. Dorul de mănăstire era mare, dar eu nu ştiam că oricare dintre noi dacă îl iubeşte pe Dumnezeu se poate face călugăr.

Nu vă pot spune câtă bucurie pot să am în suflet că mi-a dat Dumnezeu atâtă bucurie şi îndurare să pot încălzi sufletele celor care nu au pe nimeni în lumea aceasta. 

Sursă: Dialogurile Trinitas

Şcoala de Duminică - Părintele Mihail Jar (actualmente P.S.Longhin) tată pentru 400 de suflete

Despre minunile petrecute ani de-a rândul la Mănăstirea Bănceni din Ucraina vorbeşte cu bucurie multă lume. Aflată la doar 20 kilometri de Cernăuţi într-o pitorească aşezare românească, Mănăstirea Bănceni şi-a dobândit renumele de lavră binecuvântată de Dumnezeu.

Pe parcursul a câţiva ani aici şi-au închinat viaţa lui Hristos peste 200 de monahi şi monahii. În apropiere de mănăstire Părintele Mihail Jar a creat un adăpost pentru 150 de copii orfani. Cu toate că unii dintre ei au venit aici cu boli incurabile, unii dintre ei s-au vindecat. Pentru trei fetiţe bolnave de SIDA obştea mănăstirii a înălţat rugăciuni către Mântuitorul Hristos, către Maica Domnului a cărui icoană se află la Mănăstirea Boian şi către toţi sfinţii, iar boala lor a fost vindecată. În curând la acest aşezământ vor ajunge alţi 50 de copii bolnavi de SIDA spre a li se oferi îngrijire şi ajutor sufletesc.

Pentru dragostea Părintelui Mihail Dumnezeu a săvârşit multe minuni la acest aşezământ. În Joia Mare din anul 2008 Dumnezeu a înviat o fetiţă de 1 an şi opt luni, la şase ore după ce murise înecată.

Copiii îi spun părintelui tată, iar peste 33 dintre ei sunt înfiaţi cu acte.

Sursă: Biserica.tv