Avem
o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii
daci, bărbaţi nemuritori.
Şi
unde stau de veacuri laolalta,
Izvoare,
văi şi munţi cu fruntea-n zări.
Avem
troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi
candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem
atâtea lacrimi şi prigoane
Că
ne e plin, pământul de martiri.
Avem
la Putna sfânt şi viu cu duhul
Pe
cel ce-a stat ortodoxiei scut;
Şi
azi de-l vom chema să-nving-apusul,
Va
răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem
pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci
pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca
să păzească fără de schimbare
Credinţa
dreaptă-n care s-au născut.
Avem
Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu
tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem
ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe
Horia tras pe roată pentru neam.
Azi
iarăşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal
cu trei culori împodobit;
Scriind
deasupra vina ta cu sânge,
Aceea
că ortodoxia ai iubit.
Avem
un Rai de sfinţi, în temniţi daţi la moarte
Şi
aruncaţi în groapă neştiuţi;
Dar
astăzi dând pamantul la o parte
Ies
moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.
E
jertfa lor de veacuri mărturia
Ce
strigă din morminte pân' la noi:
Sa
apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest
pământ de sfinţi şi de eroi!
