Scrisoare catre generatia mea

Dragii mei prieteni,

Numele meu este Alexandra, m-am gândit să vă scriu pentru că ştiu problemele şi greutăţile sufleteşti pe care le întâmpinaţi în fiecare zi de aceea vreau să vă încurajez, să vă transmit bucuria şi pacea Lui Hristos. Nu sunteţi singuri, exista Cineva care vă iubeşte mai mult decât oricine pe lumea aceasta şi străluceşte în inima voastră ca un soare aprinzandu-vă sufletul cu un dor care nu se poate înlocui cu nimic alceva. Nicio bucurie artificială provocată de droguri, etnobotanice sau pornografie nu poate înlocui dragostea pe care v-o oferă Hristos şi nu se poate ridica la înălţimea acestei chemări care vă este adresată personal.

Hristos nu este un Dumnezeu care stă acolo sus în cer pe un scaun confortabil şi priveşte nepăsător la bucuriile şi necazurile oamenilor. Hristos este viu, este în inima mea, în inima ta, în inima celui de lângă tine. Ne iubeşte pe fiecare în parte mai mult decât întreg Universul,  a voit sa se rastigneasca pentru ca noi să primim iertare. Hristos te iubeşte, se bucură şi plânge împreună cu tine, îţi cunoaşte inima, îţi ştie greşelile dar nu te pedepseşte ci iţi dă şi mai multe daruri pentru ca să-ţi întorci inima către El, copleşit fiind de dragostea şi milostivirea Lui. Este mai delicat decât un strop de rouă pogorât pe iarba verde în zorii unei dimineţi de vară, atinge sufletul tău cu o bucurie sau o tristeţe pentru ca tu să-i conştientizezi prezenţa, să ştii că este lângă tine în fiecare clipă. Uneori se întristează şi lăcrimează văzând faptele noastre, văzând că refuzăm fericirea veşnică oferită cu un preţ atât de mare şi ne ascundem dorul în alcool, ţigări, droguri şi alte vicii.

Gândeşte-te numai o secundă cum e să ai lângă tine în mod nevăzut pe Cineva care este mai curat decât Cerurile şi mai strălucitor decât soarele. Oare nu ar trebui să se scârbească de mizeria păcatelor noastre şi să se mânie pentru nenumăratele noastre căderi? Şi totuşi dragostea Lui este mai mare decât păcatele noastre. Hristos se pogoară după noi în iadul greşelilor noastre şi ne ridică sufletele din cele mai adânci prăpăstii. El ne dă mâna de fiecare dată când îl strigăm în ajutor, copleşiţi fiind de întunericul din sufletul nostru, ne înmoaie inima cu lacrimi de pocăinţă umplându-ne inimile de lumină.

Ştiu că poate cea mai mare durere a ta este singurătatea. Poate că nu ai prieteni sau poate că ai dar totuşi te simţi singur(ă) în prezenţa lor. Am aflat un loc unde această singurătate de care fuge toată lumea este scoasă înafara vieţii unui tânăr. Acest loc este Biserica lui Hristos. Poate până acum nu te-a fascinat prea mult, poate că ţi-a fost teamă de ceea ce vor spune ceilalţi, dar acordă-mi un minut să-ţi spun ce pierzi. În Biserică, în cadrul unei taine mai presus de fire oamenii se împărtăşesc cu Trupul şi sângele Domnului, unindu-se cu Hristos, apropiindu-se cu cuget curat, conştienţi de neputinţa lor, dar cu nădejde că din clipa în care îl vor primi pe Hristos inimile lor se vor curăţi, se vor lumina şi vor avea puterea de acum înainte să lupte cu propriile căderi. În partea opusă, tinerii care vor să se bucure de plăcerile acestei lumi se împărtăşesc cu hrana viciilor, a drogurilor, a ţigărilor sau a alocoolului, care în loc să le aducă pace în inimile lor îi afundă în tristeţe, în revoltă, în nebunie şi fug de oameni, de realitate şi de ei înşişi, ascunzându-se sub masca aşa-zisei bucurii provocate de droguri.

Ai sufletul apăsat de durere, sfărâmat în multe cioburi şi orice atingere te răneşte şi mai rău. Nu te teme! Îndrăzneşte! Apropie-te de Domnul şi singurătatea nu va mai avea loc în sufletul tău.

După ce inima ta se va alipi de El vei avea atâta bucurie şi pace încât ţi-ai dori să cuprinzi toată lumea în inima ta. Vei plange atunci amintindu-ţi cât de mult timp te-ai lipsit de această fericire.

Oamenii se pot schimba în Hristos pentru că El sparge zidurile neputinţei fiecăruia, pune capăt căderilor nesfârşite şi regretelor.

Apropiindu-te de Hristos vei găsi Calea de la Moarte la Viaţă.

Curaj, Hristos va merge împreună cu tine.

Sfântul Nectarie şi Sfântul Ioan Rusul m-au vindecat de o infecţie grava

În luna august 2010, în urma unor analize de rutină am aflat ca am o infectie cu E-coli pentru care am luat tratament în conformitate cu antibiograma şi am primit indicaţia să repet analizele lunar. 

În luna următoare mi-a ieşit o infecţie cu Klebsiela rezistentă la medicamentele pe care le luasem luna anterioară. În lunile octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, infecţia a luat forme din ce în ce mai complicate, câteodata ieşind şi doua tipuri de infecţie la aceeaşi analiza( proteus, citrobacter), căpătând o rezistenţă uimitoare la antibiotice, rămăseseră unul sau două care se gaseau foarte rar. 

Cauza apariţiei infecţiei, găsită de medici a fost că este intra-spitalicească, lucru de altfel imposibil la mine care nu mai intrasem într-un spital de mult timp. Medicul de familie s-a considerat depăşit de situaţie aşa că m-a trimis la un specialist. 

Am mers la un doctor urolog cu o vastă experientă care s-a uitat pe analize, a spus că n-a întalnit o infecţie atât de complexă a cărui cauză sa nu fie descoperită. Mi-a făcut o urografie şi o ecografie, a decis ca este nevoie de un examen RMN, luând in calcul posibilitatea existenţei unor probleme care nu se vad la celelalte investigatii, însă nu s-a descoperit nimic iar eu mă simţeam din ce în ce mai rău.Am mers la o clinică particulară, verdictul medicului fiind acelaşi : nu există niciun indiciu pentru cauza infecţiei.  

Mi-am dat seama ca este o problemă care se poate rezolva doar printr-o minune şi astfel am vorbit cu o prietenă să facem timp de 40 de zile Acatistul Sfântului Ioan Rusul şi al Sfântului Nectarie. Cu puţin timp înainte de împlinirea celor 40 de zile am început să mă simt bine şi să nu mai am simptomele infecţiei. Am repetat analizele, nu mai era absolut nici un fel de infecţie, toţi indicatorii fiind în limite normale. 

La uşa clinicii m-am întalnit cu doctora de familie care s-a închinat dupa ce a citit analizele mele, aceeaşi reacţie a avut-o şi medicul de la clinica la care fusesem, a spus ca numai printr-o minune se putea întâmpla asta. Le multumesc sfinţilor mei dragi pentru această bucurie şi îi rog să ne poarte pe toţi în rugăciunile lor.

Viata in Hristos - drumul spre inviere

Un reportaj despre Manastirea Pasarea la "Romania te iubesc".

Cuvânt la Învierea Domnului al Sf. Ioan Gură de Aur

Al celui între sfinţi Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slãvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos şi  luminat.
De este cineva slugã înţeleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.
De s-a ostenit cineva postind, sã-şi ia acum rãsplata. 
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-şi primeascã astãzi plata cea dreaptã.
De a venit cineva dupã ceasul al treilea, mulţumind sã prãznuiascã.
De a ajuns cineva dupã ceasul al saselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit.
De a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic fiind Stãpânul, primeşte pe cel din urmã ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmã miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plãteşte, şi acestuia dãruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl tine în seamã, şi lucrul îl preţuieşte, şi vointa o laudã.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.  
Bogaţii şi sãracii, împreunã bucuraţi-vã. 
Cei ce v-aţi înfrânat şi cei lenesi, cinstiţi ziua. 
Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vã astãzi. 
Masa este plinã, ospãtaţi-vã toţi. 
Viţelul este mult, nimeni sã nu iasã flãmând. 
Gustaţi toţi din ospãţul credinţei: împãrtãşiţi-vã toţi din bogãţia bunãtãţii. 
Sã nu se plângã nimeni de lipsã, cã s-a arãtat împãrãţia cea de obşte. 
Nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate cã din mormânt, iertare a rãsãrit. 
Nimeni sã nu se teamã de moarte, cã ne-a izbãvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.
Prãdat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amãrãciune fiindcã a gustat din Trupul Lui.
Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: iadul s-a amãrât întâmpinându-te pe Tine jos: amãrâtu-s-a cã s-a stricat. 
S-a amãrât cã a fost batjocorit; s-a amãrât cã a fost omorât, s-a amãrât cã s-a surpat, s-a amãrât cã a fost legat.
A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. 
A prins pãmânt şi s-a întâlnit cu cerul. 
A primit ceea ce vedea şi a cãzut prin ceea ce nu vedea. 
Unde-ţi este moarte, boldul?
Unde-ţi este iadule, biruinţa? 
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. 
Sculatu-s-a Hristos şi au cãzut diavolii. 
Înviat-a Hristos şi se bucurã îngerii. 
Înviat-a Hristos şi viaţa stãpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapã; cã Hristos sculându-se din morţi, începãtura celor adormiţi S-a fãcut. 
Lui se cuvine slavã şi stãpânire în vecii vecilor. 
AMIN

sursa

Despre folosul lacrimilor

Un frate sedea singur, in manastirea Monidriilor si se ruga pururea cu aceasta rugaciune catre Dumnezeu:

- Doamne, n-am teama de Tine. Pentru aceasta, trimite-mi sageata de fulger sau alt semn sau boala sau drac, ca, macar asa, sufletul meu cel impietrit sa vie intru frica.

Apoi, rugandu-se iarasi, zicea:

- Stiu ca multe am gresit tie, Stapane, si nenumarate sunt greselile mele, incat nu indraznesc nici sa zic sa ma ierti, ci, de se poate, pentru indurarile Tale, iarta-ma, iar de nu se poate, pedepseste-ma aici si nu ma pedepsi acolo. Iar daca si aceasta este cu neputinta, plateste-mi aici cu o parte din osanda, si-mi fa acolo osanda mai usoara. Incepe, deci, de acum, a ma pedepsi, insa cu mila si nu cu mania Ta, Stapane.

Deci, asa rugandu-se el un an intreg si acestea cu lacrimi fierbinti, din tot sufletul, cerand si cu post in priveghere si in alte grele patimiri, trupul si sufletul cheltuindu-l si zdrobindu-l, intr-o zi, sezand el jos si plangand dupa obicei si tare tanguindu-se, din multa intristare, i-a venit lui somn si a adormit. Si iata, sta de fata Hristos, zicandu-i cu glas bland:

- Ce ai omule? Ce plangi asa?

Iar fratele, cunoscandu-L pe El, Cine este, a raspuns inspaimantat:

- Am gresit, Doamne.

A zis lui Cel ce S-a aratat:

- Scoala-te!

Iar el a zis:

- Nu pot, Stapane, daca nu-mi vei da mana.

Iar Acela, intinzand mana si apucandu-l pe el, l-a sculat. Si acesta, sculandu-se, foarte tare plangea. I-a zis lui, iarasi, Cel ce S-a aratat, cu glas lin si bland:

- Si acum de ce plangi? Ce te mahneste?

Raspuns-a fratele:

- Nu voiesti Doamne ca sa plang si sa ma mahnesc, eu, care cu atatea Te-am intristat: eu, care am dobandit atatea bunatati de la Tine?

Iar Acela intinzandu-si iarasi mana Sa, a pus-o pe capul fratelui si i-a zis lui:

- De acum nu te mai intrista. Ca de vreme ce tu te-ai intristat pentru Mine, Eu nu ma voi intrista asupra ta. Ca asa cum sangele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult iti voi da tie iertare, tie si la tot sufletul care se intoarce la Mine curat si cinstit.

Deci, fratele, viindu-si intru sine dintru acel vis, si-a aflat inima sa plina de toata bucuria si s-a incredintat ca Dumnezeu a facut mila cu dansul. Si a petrecut totdeauna, multumind Domnului, cu multa smerenie. si intru aceeasi marturisire si lauda s-a dus catre Domnul. Aceluia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

sursa: Crestin Ortodox

Gianna Jessen - supravietuitoarea unui avort

Gianna Jessen, abortion survivor | Gianna Jessen, supravieţuitoare a avortului from provita on Vimeo.

Despre sinucidere - Parintele Mihail - Andrei Aldea

Parintele Mihail - Andrei Aldea invitat in cadrul unei emisiuni la Radio Romania Actualitati vorbeste despre sinucidere. Aveti rabdare si ascultati si ve-ti intelege pretul acestei fapte necugetate care este "o lepadare de Hristos, de credinta si de viata" ( Pr. Andrei Aldea). Un cuvant exceptional care intrece toate parerile celor care incearca sa justifice sinuciderea.

- Parintele Mihai-Andrei Aldea despre sinucidere la RRA,13 feb 2011
 
 Asculta  mai multe  audio   traditionala

O sarcina extra-uterina "transformata" intr-o sarcina normala printr-o minune

Minune aparuta in cartea : Sf. Nectarie- Minuni in Romania


Acum trei zile mă duceam la ecograf ca să aflu în câte săptămâni sunt însărcinată. Eram foarte entuziasmată, dar doctorul se uita, tăcea şi nu ştia cum să-mi zică că sarcina este extrauterină şi că trebuie să mă duc de urgenţă la spital, să-mi facă investigaţii. Am rămas şocată (am un băieţel de 1 an şi 6 luni, care e sănătos), nu ştiam din ce cauză a pus acel diagnostic cumplit, sigur pe ecografie se vedea că nu este nimic în uter. În fine, m-am dus la spital, la cei de la urgenţe, speriată, iar aceştia mi-au explicat că trebuie să mă interneze şi că pot muri în orice moment de la o sarcină extrauterină dacă nu se intervine rapid...

Eu le-am spus că dau semnătură că nu vreau să mă internez şi că eu avort nu mai fac. Am făcut un singur avort care m-a marcat pe viaţă, asta este o ucidere de copii, n-am să mă iert pentru asta... Chiar dacă doctorii mi-au explicat că la sarcina extrauterină nu se mai numeşte avort, ci operaţie, eu tot avort consider că este deoarece copilul creşte pe una din trompe, deci el nu este mort. Am dat semnătură, am plecat din spital şi m-am dus la părintele meu duhovnic şi i-am spus ce necaz am. El mi-a spus să mă rog şi să am încredere că va fi bine pentru că au mai fost femei în această situaţie şi au trecut cu bine cu ajutorul sfinţilor, al credinţei. Eu cred asta cu tărie acum, mai ales că ştiu că am greşit când am făcut avortul.

Vreau să vă spun că un rol foarte mare în viaţa mea îl are Sfântul Nectarie, nu vreau să nedreptăţesc vreun sfânt, toţi ne ajută, dar eu îl simt ocrotitorul familiei mele pe Sfântul Nectarie. M-am rugat toată seara, am plâns, nu am putut dormi, iar a doua zi dimineaţă m-am dus la consultaţie să văd ce se mai întâmplă. Tremuram de emoţii şi mă rugam încontinuu, doctorii credeau că sunt nebună. Ei tot încercau să îmi spună că dacă e să fie sarcină extrauterină trebuie să mă opereze de urgenţă, că asta nu se mai numeşte avort, deoarece e pusă viaţa mea în pericol. „dar a copilului?” „Nu... - spun ei - că el oricum moare.”

În fine, au făcut ecografia, m-au consultat şi au spus că asta e o sarcină normală şi că momentan nu am de ce să mă tem.

ASTA CHIAR ESTE O MINUNE A SFINŢILOR, A MAICII DOMNULUI, EU CRED CU TĂRIE! Să nu credeţi că prima ecografie a fost greşită.

(Oana)¹

sursa

Cine plange pentru copii avortati?

Trista intrebare si nu stiu cine poate raspunde. Avortul e atat de mediatizat astazi incat multe femei nici nu mai realizeaza ceea ce fac. Sunt cazuri in care efectul post-avort este foarte cumplit. In primul rand durerea ca ai pierdut o parte din tine, gol si remuscarile ca ai omorat o viata, apoi cosmaruri, multa durere si niciodata pace si liniste. 


Multe femei ar face orice sa mai poata sa aleaga odata sa pastreze un prunc pentru ca atunci cand aleg sa faca avort nu stiu, sau nu vor sa creada ce se va intampla si fac aceasta "alegere" ca si cum ar avea drept asupra vietii si asupra mortii intr-un mod atat de superficial la fel de usor cum ar alege daca sa mearga la cumparaturi sau nu. 


As putea cosmetiza lucrurile, sa va vorbesc foarte frumos si pozitiv despre aceasta problema dar n-am sa fac asta pentru ca din aceasta cauza au fost atatia copii avortati. Statisticile sunt infioratoare si tocmai aceasta "masca pozitiva" aplicata atunci cand se vorbeste despre avort arunca femeile intr-o ignoranta care le face sa se minta ca n-au facut nimic.


 Nu condamn persoanele ci condamn pacatul si imi doresc ca viitoarele mame sa stie bine pe ce drum pornesc. Poate ma acuzati ca sunt prea "dramatica" si vorbesc prea "socant" dar nu pot sa fiu altfel cand ma doare sufletul pentru faptul ca acum doua saptamani o femeie a avortat un copil pentru ca oamenii din jurul ei i-au spus ca nu i se va intampla nimic daca va alege "sa scape " de o asemenea povara. Desi eu si duhovnicul i-am spus ca nu trebuie sa faca aceasta mare greseala ea s-a ambitionat sa creada ca nu va fi mare lucru. 


Acum nu-si mai gaseste locul in viata, este distrusa. Imi povestea ca atunci cand a constientizat ce face era prea tarziu. Urla de durere, isi vroia copilul inapoi. Dupa un avort nimic nu mai e la fel. Constiinta incarcata apasa sufletul si poate duce la efecte nebanuite care merg pana la dorinta de sinucidere. Iata cat de mult se indeparteaza omul de Dumnezeu. Animalele nu-si omoara puii dar oamenii se coboara mai prejos. Ma durea atat de mult si rugandu-ma simteam ca si pe Hristos il doare enorm. Dar nici eu, nici El n-am putut trece peste vointa libera a omului. Dumnezeu i-ar mantui pe toti oamenii. Multe lucruri insa tin de vointa noastra, daca vrem sau nu sa ascultam de Dumnezeu. El n-a dat nici o porunca de dragul de a porunci, le-a dat tot din multa dragoste pentru om. 


Atunci cand omul asculta de Dumnezeu primeste binecuvantarea Lui iar Dumnezeu il pazeste. Multi dintre oameni inteleg asta tarziu, cand au sufletele ferfelita. Hristos ii primeste si atunci cu bratele deschise pentru ca iubirea Lui e un ocean care nu se termina niciodata, dar Il doare si pe El durerea noastra. Plange impreuna cu noi. 


Exista spovedanie, exista iertare dar trebuie sa constientizam pretul greselilor noastre, nu sa spunem " lasa ma duc acum sa fac avort apoi merg la spovedit ca parintele e bun si ma iarta. 

Smulge Doamne sufletul meu din moarte, invata-ma sa umblu in caile Tale

Fragmentul de mai jos este o parte din Rugaciunea unui carturar alexandrin. Am descoperit-o de curand si m-am descoperit pe mine. 

"Doamne, Tu știi: mă doare atât de tare întâlnirea cu Tine. Când vrei să mă îmbrățișezi, urlu de durere – mă dor toate rănile mele cele supurânde, nenumărate, mici și mari, ascunse sau văzute. Când Te îndepărtezi puțin de la mine pentru a mă lăsa să înțeleg, din nou – puțin mai mult – cum am fost atâta timp fără Tine și cum  încă sunt, urlu și mai puternic. 


Nu pot fără Tine, iar cu Tine mi-e iarăși, atât de greu, în acest început al iubirii, atât de firav, care nu se mai sfârșește. Tu ești atât de blând și delicat. Te privesc în icoană și mi se face frică. Mi-e teamă de Sfințenia Ta. Văd (oare văd?) cât de departe am căzut de la Tine. Atunci, Tu vii din nou să-mi spui că mă iubești fără nici o condiție. Știu că e așa. Îmi văd pe zi ce trece neputința și mizeria, tot mai mult, și cu asta mi se face tot mai tare dor de Tine. 


Cu cât vii mai mult, cu atât Te chem mai mult. Nu mă mai lăsa în urâțenia și mizeria mea. Dar dacă asta sunt? Mă vei respinge, Tu, care pe Cruce ai fost Cel mai urât dintre noi, cu Chipul stâlcit de lovituri, cu Spatele sfâșiat de bice, cu Mâinile și Picioarele strâpunse de piroanele bătute în lemnul Crucii? Oare nu cu aceleași piroane și nu cu același lemn te jucai, când erai Tu însuți copăcel, printre picioarele bunului Iosif? Iată, eu refuz acele piroane pentru că mi-e teamă să nu Te lepăd împreună cu ele. 


Vreau doar în brațele Mamei Tale, în îmbrățișarea sfântă a Preacuratei. Acolo mi-e bine. Dar pe Tine, Preadulce și Preabunule, pe Tine te dorește sufletul meu mai mult decât însăși viața. Nu este viața mea fără Tine moarte și întuneric? Dar eu nu Te pot urma pe Cruce. Ține-mă-vei Tu sub ea măcar? Aduce-mi-Vei aminte de neascultarea mea față de Tine? Dă-mi să-mi plâng toate păcatele și să zdrobesc fără milă toți idolii cu care am desfrânat în Templul Tău cel sfânt.

Tu, Preamilostive Doamne, până la capăt vrei să îmi ierți căderea; în mine se zbate o ezitare și o împotrivire pe care nu o pot înțelege. Deplin vrei să mă reașezi ca oaspete de seamă întru cele ale Tale și din nou, fiu iubit numindu-mă, averea Ta vrei să o împarți cu mine, sălășluindu-Te în inima mea. Pierdut am fost și m-ai găsit. Ești atât de bun. Învață-mă să fiu ca Tine. Cine se poate măsura cu Tine? Cine poate intra la judecată cu Tine? Învață-mă, Doamne, să-Ți primesc iertarea și Învierea.

Cum Te-ai putut ascunde atât de adânc chiar și în cea mai de jos făptură omenească? Tu nu vezi că nu Te pot iubi acolo unde-mi ceri cel mai mult, în aproapele meu căzut, în vrăjmașul care mă lovește cu sălbăticie prin prostia lui, prin ignoranța lui, prin urâțenia, prin sluțenia lui, prin nerecunoștința și viclenia lui? De ce mă chinui? Tu nu vezi că nu Te mai pot desluși dincolo de toate aceste patimi pe care le văd în aproapele meu? Tu nu vezi murdăria ochiului meu?

Chipul Tău din mine cheamă Chipul Tău din acela, dar puhoiul de urâțenie și păcat cine-l va străpunge? Străpunsu-L-ai deja pe Cruce. Pogorâtu-Te-ai deja la iad. Înviat-ai deja, pe Adam ridicând la Tatăl. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Nu pomeni, Doamne, păcatele tinereților mele. Dăruiește-mi pocăința necontenită și lucrarea poruncilor Tale. În prigoană, întărește-mă. În pace, bucură-mă. În tristețe, lacrimi de pocăință dăruiește-mi. Înmoaie cerbicia omului celui vechi care mă stăpânește, cu lucrarea Iubirii Tale.

Smulge, Doamne, și sufletul meu din moarte. Învață-mă să umblu în căile Tale. Arată-mi măcar până unde m-ai dus Tu în spate."

Intreaga rugaciune o puteti gasi aici

In biserica slavei Tale stand, in cer ni se pare a sta

Foto: Florina Pop