Cetatea mea

Sursa: Jarek Charkiewicz (OrthPhoto)

Doamne, Tu eşti stânca mea şi tăria mea şi izbăvitorul meu. 

El e apărătorul meu... şi puterea mântuirii mele şi ocrotitorul meu şi adăpostul scăpării mele. (II Regi 22,2-3)

Adăpostul meu! Să ne amintim de toţi vrăjmaşii care nu ne slăbesc din ochi. Din viaţa trăită până acum vin către noi într-o adevărată cohortă. Tot ceea ce n-am reuşit să facem până la capăt, toate cugetele păcătoase, cuvintele răuvoitoa­re, influenţa nefastă asupra altora, toate acestea prind viaţă în închipuire, ne condamnă, ne urmăresc. Trecutul nu poa­te fi îngropat sau ascuns, nici redus la tăcere; el rămâne viu şi ne apasă. Dar avem un adăpost, o cetate, pe Iisus Hris­tos Domnul. „Păcatele noastre le-a purtat pe cruce cu trupul Său”; El „ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind El blestem de dragul nostru” (Galateni 3, 13). Aşa S-a dat pe Sine Domnul, făcându-ni-Se adăpost pentru izbăvirea şi mântuirea noastră. S-a luptat cu vrăjmaşii noştri, biruindu-i cu moartea Sa. „Drept aceea nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt ai lui Hristos Iisus” (Romani 8,1).

Moartea Sa atotiertătoare a suflat peste toate cele ale tre­cutului. „El este Izbăvitorul meu şi Apărătorul meu!” Mai mult, „El este stânca mea şi tăria mea”. In „adăpost” mă fe­resc de păcatele mele, aflându-mă sus, pe stâncă, ca într-o cetate, mă lupt cu ele. Fă-ţi mai întâi adăpost în Domnul, apoi ţine-te bine pe stâncă, ascunde-te ca într-o cetate. Fugi de păcatele tale, atâta timp cât nu ţi-ai găsit apărare în Dom­nul, fiindcă numai în El fiind, îţi poţi învinge păcatele.

Iată, suflete al meu, unde îţi stă biruinţa! Afară din adăpost vei fi învins; stând pe stâncă vei fi învingător. Rămâi acolo, în pofida vrăjmaşilor tăi. Stă în puterea noastră ca, întărindu-ne „pe stâncă”, să-i respingem pe duşmani, înconjuraţi fiind de un zid de netrecut: Atotputernicul, Atotbunul Dumnezeu.

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008

Nu te teme!

Sursa: Александр Хромеев (OrthPhoto)

„Eu sunt; nu vă temeţi.” (Marcu 6, 50)

Cu ce i-a ajutat Domnul pe ucenicii Săi, când rămăsese­ră de izbelişte? Prin faptul că le-a spus: „Eu sunt!” Nu le-a promis vreme frumoasă, nu le-a poruncit încă valurilor să se potolească, nu le-a dat de veste că vor ajunge curând la liman. Toate acestea puteau să fie sau să nu fie, dar ei aveau acum convingerea că n-au de ce să se teamă, de vreme ce Domnul li se alăturase. Din aceasta desprindem o învăţătu­ră pentru fiecare dintre noi, adică să ştim de ce avem nevo­ie de fapt, de ceva pe care de cele mai multe ori îl trecem cu vederea. Important nu este faptul că ne-a izbăvit de ceva care, la un moment dat, ne-a făcut să ne înfricoşăm; nu că a potolit furtuna, ci că a venit la noi tocmai în timpul furtu­nii. Iată ce trebuie să-I cerem Domnului; nimic altceva nu ne-ar putea ajuta. Voi, cei cărora vi s-a întâmplat să vedeţi chipul luminos al lui Hristos, apropiindu-se de voi pe apă, prin furtună, de lacrimile şi durerile voastre, veţi putea oare uita lucrul aces­ta vreodată? Veţi putea uita lumina aducătoare de bucurie pe care a revărsat-o asupra mării furtunoase din sufletul vos­tru? Veţi putea oare uita acea fericită vedenie cerească, care nu se poate să nu fi pătruns în suflet, cel puţin prin reflexele ei, făcându-vă să cugetaţi asupra cuvintelor Sale: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5,4)? Să nu stăm să ne analizăm şi să ne anticipăm soarta, fi­indcă nu ne vom alege cu nimic, ci să primim întru totul ca­lea pe care ne-a ales-o Domnul. Şi să nu ne temem! „Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti!” (Apocalipsă 2, 10)

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008

Arhimandritul Cleopa Ilie - Cele nouă lucrări duhovnicești ale minții, după Sfântul Grigorie Sinaitul

Părinte, care sunt lucrările duhovniceşti ale minţii, după Sfinţii Părinţi?

Sfântul Grigorie Sinaitul spune că mintea creştinului trebuie să aibă nouă lucruri duhovniceşti, şi anume: cugetarea la Persoanele Preasfintei Treimi şi la toate puterile cereşti; contemplarea la întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru mântuirea lumii; contemplarea naturală în duh, adică cugetarea la raţiunile lucrurilor create de Dumnezeu, la frumuseţea creaţiei, la scopul pentru care au fost create, la armonia creaţiei, a universului şi ridicarea minţii de la cele văzute la cele nevăzute, de la frumuseţea celor de jos, la frumuseţea dumnezeiască a celor de sus, de la cele trecătoare la cele gânditoare şi veşnice, urcând de la cele pământeşti la cele dumnezeieşti ca pe o scară duhovnicească. A patra lucrare a minţii este cugetarea la moarte; apoi, cugetarea la muncile iadului, unde se chinuiesc cei păcătoşi; cugetarea la fericirea Raiului; cugetarea la Judecata de Apoi; cugetarea la Împărăţia Cerurilor, după judecata viitoare, şi a noua lucrare a minţii: cugetarea la frica de Dumnzeu şi la păcatele noastre, ca niciodată să nu mai greşim.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 63-64)

Sursa: Doxologia