Fantoma
lui Marley
De
la bun început vom spune că Marley murise. Nu există absolut nici
o îndoială în privinţa asta. Certificatul de înmormântare
fusese iscălit de preot, de arhivar, de antreprenorul de pompe
funebre, de mai-marele cioclilor. Şi Scrooge îl iscălise. Iar
numele lui Scrooge era o garanţie sigură la Bursa din Londra,
pentru orice act pe care îşi punea el semnătura.
Bătrânul
Marley era mort ca un cui de uşă, cum spun englezii.
Dar
atenţie! Cu toate acestea, după ştiinţa mea, nu văd de ce-ar fi
cu osebire mort un cui de uşă. Eu unul aş socoti mai degrabă
cuiul de sicriu cel mai mort dintre toate fiarele. Dar înţelepciunea
strămoşilor noştri stă în asemenea vorbe; doar n-o s-o
smintesc eu, nevolnicul de mine, căci altminteri praf s-ar alege de
ţărişoara mea. îngăduiţi-mi, aşadar, să repet cu dinadinsul
că Marley era mort ca un cui de uşă.
Dar
ştia oare Scrooge că e mort? De bună seamă că ştia. Cum
altminteri? Scrooge şi cu el erau asociaţi de nu ştiu câtă
vreme. Scrooge era singurul lui executor testamentar, singurul lui
curator, singurul lui reprezentant, singurul lui legatar universal,
singurul lui prieten şi singurul îndoliat după el. Şi nici
măcar Scrooge nu a fost prea zguduit de tristul eveniment, ba chiar
s-a dovedit a fi un desăvârşit om de afaceri chiar în ziua
înmormântării, pe care a oficiat-o cu neîndoios profit.
