Bucuria renaşterii

Wikimedia Commons

Eu sunt viţa; voi mlădiţele. (Ioan 15, 5)

Amintiţi-vă cum arată via primăvara devreme: ace­le mlădiţe negre, uscate, urâte, aparent fără viaţă, dar care nu peste mult timp se vor încărca de struguri. Privindu-le cu atenţie vom descoperi o nouă semnificaţie a cuvintelor Mântuitorului: „Eu sunt viţa; voi mlădiţele”. În ele îşi gă­seşte expresie nu numai relaţia fiecărei mlădiţe cu butucul plantei, nu numai vitalitatea roadelor viei, nu numai cură­ţirea butucului de mlădiţele uscate, neroditoare, ci şi arde­rea lor. În afară de aceasta, cuvintele Mântuitorului se refe­ră şi la moartea aparentă a vieţii, lipsită de orice frumuseţe, uscată, condamnată la o lungă hibernare. După acest somn, viţa renaşte şi, cu o atotbiruitoare putere de viaţă, dă naştere la mlădiţe tinere, sloboade noi lăstari, înmulţindu-se la ne­sfârşit din aceeaşi tulpină.

Ne puteam gândi şi la cuvintele profetice ale Mântuito­rului care prefigurează Biserica Sa, crescută din trupul Său înviat care i-a dat veşnica viaţă. Dumnezeiasca viţă susţine viaţa nu numai în mlădiţele viguroase şi arătoase, ci în fiecare mugur, oricât de plăpând ar fi.

Bucură-te, Biserica Domnului, ţine-te aproape de El, ca să aduci roadă bogată! Bucuraţi-vă şi voi, mlădiţelor, su­flete singure, chiar dacă în aparenţă ajungeţi să nu mai fiţi legate între voi, fiindcă vă ţine în viaţă, vă nutreşte şi vă cu­răţă aceeaşi viţă şi fiindcă, cu puterea lui Hristos, care viază în voi, puteţi creşte în El, aducându-I slavă!

Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008

Tratament și vindecare pentru gândurile rele

După cum în cazul bolilor trupeşti şi sufleteşti există atât tratamente profilactice, care se ocupă de prevenirea bolii, cât şi tratamente propriu-zise, care se administrează după declanşarea acesteia, la fel se întâmplă şi în cazul bolilor gândurilor.

Tratamentul propriu-zis constă în aceea de a nu îngădui gândurilor să pătrundă în minte şi s-o subjuge. Căile de realizare a acestui obiectiv sunt: trezvia, paza minţii, isihia şi tăierea gândurilor rele. Sfântul Apostol Pavel îl îndemna pe ucenicul său Timotei: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Timotei 4, 5). (…)

Pe de altă parte, pentru a ne păstra mintea curată şi a dobândi neîncetata aducere aminte de Dumnezeu, trebuie să ne lepădăm chiar şi de gândurile cele bune, fiindcă şi acestea ne pot îndepărta treptat de Dumnezeu. Sfântul Isihie Sinaitul ne previne: „Ia seama să nu ai niciodată în inima ta nici un gând, nici neraţional, nici raţional”, iar Sfântul Siluan spunea: „Sfinţii au învăţat cum să se lupte cu vrăjmaşul. Ei ştiau că vrăjmaşul foloseşte gânduri potrivnice pentru ca să ne amăgească, aşa că de-a lungul vieţii ei au respins astfel de gânduri. La primă vedere, s-ar părea că un singur gând potrivnic nu are nici o putere, dar, nu peste mult timp, el va abate mintea de la rugăciune, tulburând-o şi împiedicându-i concentrarea. Prin urmare, respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esenţial, după cum la fel de esenţial este să avem mintea curată în Dumnezeu” (Arhimandritul Sofronie). Trebuie să ne păzim ochiul sufletului de orice gând rău, la fel cum ne păzim ochiul trupesc de orice obiect care-l poate vătăma.

Atunci când cineva se obişnuieşte cu sfânta nevoinţă a respingerii tuturor gândurilor, mintea lui gustă din bunătatea Domnului şi se învredniceşte de darul deosebirii gândurilor: „Cei ce se nevoiesc trebuie să-şi păstreze cugetarea pururea netulburată, ca mintea, deosebind gândurile ce trec prin ea, pe cele bune şi trimise de Dumnezeu să le aşeze în cămările amintirii, iar pe cele întunecoase şi drăceşti să le arunce afară din jitniţele firii” (Sfântul Diadoh al Foticeei).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă. Știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 261-263)

Sursa: Doxologia

Cum pot unii oameni să ierte totul? - Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeii

OrthPhoto

Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţirea Duhului. Şi aceasta este dragostea despre care grăiesc toate Sfintele Scripturi. Căci prietenia după trup se desface foarte uşor când se găseşte o cât de mică pricină, pentru că nu a fost legată cu simţirea Duhului.

Dar în sufletul ce stă sub înrâurirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar întâmpla să se producă vreo supărare, totuşi legătura dragostei nu se desface dintr-însul. Căci aprinzându-se pe sine însuşi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, îndată revine la starea cea bună şi cu multă bucurie primeşte dragostea aproapelui, chiar dacă a fost ocărât sau păgubit mult de către acela, pentru că acest suflet topeşte în dulceaţa lui Dumnezeu amărăciunea iscată de gâlceavă. 

Sursa: Doxologia

Luna pentru Viaţă 2017. Emisiunea „Prețuiește darul vieții” de la TrinitasTV: Despre Marşul pentru Viaţă 2017 cu Alexandra Nadane de la Studenţi pentru viaţă

Comunicat de presă: Marșul pentru viață 2017: 110.000 de participanți în orașele românești

În 25 martie 2017, în 138 de orașe din România și 149 de localități din Republica Moldova a avut loc Marșul pentru viață 2017 „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”.

Marșul pentru viață este la a VII-a ediție națională.

Numărul participanților din România a fost de aproximativ 110.000. Orașele cu cel mai mare număr de participanți au fost Bacău (10.000 de persoane), Oradea (10.000 de persoane) și București (8.000 de persoane). Cifrele participanților din Republica Moldova sunt în curs de actualizare.

Față de anul 2016, numărul de orașe în care s-a organizat Marșul pentru viață a crescut cu 26% (în 2016 au fost 110 orașe din România), iar numărul de participanți a crescut cu aproape 50% (în 2016 au fost circa 75.000 de participanți).

Pentru prima dată, Marșul pentru viață 2017 din București a fost transmis în direct pe paginile de Facebook ale Prodocens Media și Trinitas TV.

Marșul pentru viață 2017 a fost punctul culminant al manifestărilor pro-viață din Luna pentru viață 2017. Tema „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine” a oferit posibilitatea dezbaterii necesității, posibilității și eficienței sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină.

Pentru a sprijini femeile în criză de sarcină, principalele măsurile propuse sunt înființarea de cabinete de consiliere în criza de sarcină și acordarea unei indemnizații pe perioada sarcinii începând din a 14-a săptămână de sarcină (care reprezintă limita legală pentru procedura de avort la cerere).

Pe lângă participarea susținută din acest an, evenimentul a atras numeroase discuții în mediul online. Pe rețelele de socializare au fost împărtășite diverse experiențe de viață: o criză de sarcină depășită, trauma unui avort regretat, bucuria nașterii unui copil, adopția ca alternativă la avort, acestea arătând că, în prezența ajutorului, o sarcină nedorită duce la o viață împlinită a mamei și la o viață împlinită a copilului.

Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice. Nu se solicită interzicerea legală a avortului, nu se sprijină niciun fel de violență împotriva femeii. Prin activitățile pro-viață desfășurate sunt promovate conștientizarea societății despre criza de sarcină, înțelegerea adevărului științific că viața începe de la concepție și sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.

La nivel național, aceste manifestări nu au un organizator unic, ci în fiecare localitate există organizatori locali independenți, care reprezintă diferite organizații și instituții pro‑viață locale. În câteva localități, marșurile s-au desfășurat în 24 sau 26 martie.

Mai multe culte au dat comunicate de presă sau au participat prin reprezentanți la Marș și au declarat sprijinul pentru Marșul pentru viață: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Cultul Creștin Baptist, Biserica Creștină după Evanghelie din România și Cultul Creștin Penticostal.

Asociația Studenți pentru viață
marsulpentruviata.ro
#marsulpentruviata2017

Sursa: Ştiri pentru Viaţă

Trăznetul / Istorioare morale

OrthPhoto

„Nu te grăbi să deschizi gura ta, şi inima ta să nu se pripeas­că să scoată o vorbă împotriva lui Dumnezeu,,. (Ecl. 5,1)

Părintele Ioan stătea în faţa casei pe prispă cu dl. Vasilescu, avocat binecunoscut, pe care părintele îl cunoştea de mic copil.

În timp ce preotul privea la trecătorii de pe şosea, dl. Vasilescu trăgea pasionat dintr-o ţigară scumpă, făcând rotocoale mici de fum care pluteau şi se pierdeau în văzduh.

Prietenia dintre ei se potrivea de minune; dar când era vor­ba de existenţa lui Dumnezeu, părerile erau diametral opuse.

- Nu există Dumnezeu, îi tot dădea zor avocatul în ciuda părintelui. Cine L-a văzut vreodată?! Uite câte nedreptăţi se petrec pe faţa pământului! De ce nu vine să le pună la locul lor, să facă dreptate?! Se vede că ne-a uitat. Nu-I mai este drag de noi!

Preotul Ioan tăcea, căci încercase de multe ori să-i arate că Dumnezeu e pretutindeni, că El conduce totul şi nimic nu se face fără voia Lui. În zadar îi arătase atâtea pilde despre exis­tenţa lui Dumnezeu, de la firul de iarbă până la astrul solar, despre legile ce domnesc în natură, despre armonia firii, a universului şi atâtea altele. Dl. Vasilescu era neînduplecat în această privinţă.

În acest timp, nori mari de ploaie se adunaseră deasupra satului, şi în zare se vedeau fulgere. În curând o ploaie torenţi­ală începu lovind acoperişurile caselor cu picuri mari de apă. Ropotul molcom al ploii determină pe cei doi prieteni să se gândească mai adânc la convingerile lor, în timp ce priveau cu mulţumire la înviorarea grădinii, după o lungă perioadă de secetă.

Deodată, un trăznet groaznic se produse, lumina fulgerului trecu prin faţa avocatului, o detunătură înfiorătoare se auzi şi ploaia începu să curgă cu găleata.

Părintele Ioan, privind la dl. Vasilescu, observă că aces­ta făcea la cruci cu nemiluita şi repeta speriat ca de moarte: „Doamne păzeşte-ne! Doamne, nu ne lăsa! Doamne sfinte, îndură-te de noi!”

Preotul îşi făcu şi el liniştit semnul Sfintei Cruci şi privea cu o oarecare nedumerire la dl. avocat, care nu voia să creadă în existenţa lui Dumnezeu, dar nu mai sfârşea cu închinăciunile şi rugăciunea către Cel Atotputernic.

- Dar ce-ai păţit prietene, îi zise părintele Ioan? Nu cumva L-ai văzut pe Dumnezeu de-ţi oboseşti mâna cu atâtea cruci? Toate semnele Sfintei Cruci, pe care trebuia să le faci de când te-ai făcut avocat, le grămădeşti acum? Te grăbeşti să ajungi din urmă pe creştinii înţelepţi care se închină zilnic lui Dum­nezeu? Foarte bine! Dar în sfârşit, care va să zică, EXISTĂ DUMNEZEU, şi apropiindu-se puse mâna cu dragoste pe umărul d-lui Vasilescu.

- Mai încape vorbă, SIGUR că EXISTA se grăbi avocatul să confirme dar, vezi, că omul când n-are ce face, vorbeşte multe.

Au trecut câţiva ani, de la întâmplarea cu trăznetul, iar d-l avocat Vasilescu nu este numai unul din prietenii cei buni ai părintelui Ioan, ci şi unul dintre creştinii de frunte ai bisericii Sf. Ioan Botezătorul, din comuna Lunca Plopilor, nelipsind de la Sf. Biserică duminica şi sărbătoarea.

Deci, iubite frate, „Nu te grăbi să deschizi gura ta, şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă împotriva lui Dumnezeu,, , ca să nu păcătuieşti nici împotriva lui Dumnezeu şi nici împotriva aproapelui tău.

Sursa: Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român) / Valeriu Dobrescu. - Bacău: Babei, 2011

Discursul Alexandrei Nadane, președinta Asociației Studenți pentru viață, la Marșul pentru Viață 2017: „Europa va trăi doar dacă Europa din pântecele femeilor însărcinate trăiește”

Pentru că a existat un număr mare de vorbitori și a fost nevoie ca discursul să fie scurtat, Alexandra Nadane a rostit câteva fragmente din discursul pe care l-a pregătit pentru eveniment şi pe care îl redăm integral mai jos:

Dragi participanți la Marșul pentru viață,

Mă bucur că suntem împreună și vă mulțumesc că sunteți aici.

Vă mulțumesc nu numai în numele organizatorilor, ci mai ales în numele celor pe care îi sprijinim: femeile și copiii.

Suntem aici, în toată țara, și în Republica Moldova, în peste 285 de localități. Suntem aici pentru femeile aflate în momente dintre cele mai dificile ale vieții lor, în criza de sarcină. Suntem aici pentru copiii aflați pe muchie între viață și moarte.

Este trist că nu toți se bucură atunci când femeia și copilul sunt sprijiniți. De aceea, voi repeta ceea ce am spus continuu în ultimii ani. Poate acum ne vor auzi cei care continuă să ne acuze că sunt altceva decât ceea ce suntem.

Luna pentru viață și Marșul pentru viață sunt apolitice și neconfesionale, dar sunt deschise participării tuturor confesiunilor religioase și formațiunilor politice. Nu solicităm interzicerea legală a avortului. Nu sprijinim niciun fel de  violență împotriva femeii. Promovăm conștientizarea societății despre criza de sarcină. Promovăm înțelegerea adevărului științific că viața începe de la concepție. Încurajăm sprijinirea femeii să nască viața pe care o poartă în ea.

Dragi participanți,

Suntem mulți, suntem sute de mii de români care participăm la acțiunile pro-viață din această perioadă.

Dar nu numărul nostru este cel important, nu numărul este cel care contează, în primul rând, ci adevărul este cel important.

De ce este important adevărul?

Pentru că adevărul dă șansa să mergi mai departe, pentru că adevărul construiește și pe el poți construi. Adevărul se dovedește, în timp, mai puternic decât minciuna.

Oricât s-ar nega, prin minciună, umanitatea deplină a copiilor nenăscuți, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege că suntem oameni din momentul concepției.

Oricât s-ar nega, prin minciună, realitatea crizei de sarcină, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege frământările și vulnerabilitatea unei femei în criză de sarcină.

Știința ne arată că viața începe în momentul concepției.

Morala ne spune că viața este primul drept al omului.

Dar întotdeauna va exista ceva mai convingător decât știința și mai puternic decât morala care să mărturisească despre criza de sarcină și despre umanitatea copiilor nenăscuți, fără să poată fi contestat.

Va exista femeia care a trecut prin criza de sarcină și va exista supraviețuitorul, copilul care a supraviețuit crizei de sarcină.

Femeile care au trecut prin criza de sarcină, indiferent dacă au născut copilul sau au făcut avort, vor vorbi.

Din ce în ce mai mult, își vor găsi curajul să vorbească.

În acest an, pentru prima dată la București, vom asculta două mărturii. Curajul acestor două femei va da curaj și altora.

Vor vorbi, din ce în ce mai mult, cei care au fost în pericol să fi avortați, dar au fost născuți.

Când vom realiza că frați sau surori, tatăl sau mama noastră, soțul sau soția, prieteni, atâtea persoane fără de care nu ne putem imagina viața, erau la un pas de a fi avortați, vom înțelege mai clar ce pierdem prin avort și ce câștigăm lăsând viața copiilor să continue.

Noi înșine, mulți dintre cei care participăm astăzi la marșurile pentru viață, suntem, de fapt, supraviețuitori.

În Cluj Napoca a fost filmat un clip în care mai multor persoane li se prezenta statistica nașterilor și a avorturilor din anii în care se născuseră. Și, pe măsură ce citeau aceste statistici, zâmbetul le dispărea de pe față. Înțelegeau că sunt niște supraviețuitori.

Numărul românilor care nu s-au născut este mai mare decât populația actuală a României. Aceasta înseamnă că mulți dintre noi avem frați, surori, unchi, mătuși, a căror viață a durat mai puțin de trei luni de zile.

Astfel de pierderi există în întreaga lume, iar România și Republica Moldova sunt printre primele locuri pe plan mondial în ceea ce privește numărul de avorturi.

Conform unui raport din ianuarie 2017, în lume s-au făcut 1 miliard de avorturi în ultimii 100 de ani.

Când auzim „un miliard”, ne vine să dăm înapoi.

Ne vine să ne întrebăm: mai are vreun rost să ieșim la marșuri, să citim cărți cu copiii, să facem desene pe asfalt cu ei, să organizăm conferințe, să vedem filme pro-viață?

În fața unui munte, un om poate părea insignifiant. Dar oamenii au ajuns pe toate vârfurile semețe din lume!

În fața unui ocean, un om poate părea neputincios. Dar oamenii au străbătut toate oceanele de pe fața Pământului!

În fața bolții înstelate și a ceea ce este dincolo de Soare, un om poate părea fără valoare. Dar mintea omului a căutat mai departe de ele, iar sufletul omului Îl poate cunoaște pe Cel care a creat bolta cerului și întregul Univers!

Da, în fața morții nedrepte a milioane de oameni, un om poate părea neputincios.

Dar adevărul este de partea noastră și el ne dă putere!

Și adevărul este că fiecare persoană poate să ajute o femeie în criză de sarcină. Acesta este adevărul!

Experiența arată că sprijinul oferit de tatăl copilului, sprijinul unei prietene, sprijinul unui psiholog, sprijinul unui cleric, pot face diferența între avort și nașterea copilului.

Putem ajuta o femeie în criză de sarcină indiferent dacă suntem bărbați sau femei, indiferent de ce vârstă avem, indiferent de cunoștințele noastre, indiferent de posibilitățile noastre financiare.

Pentru a ajuta o femeie în criză de sarcină este suficient să ne pese de ea.

Să nu o ocolim indiferenți, ci să-i întindem mâna și să-i spunem: „Te ajut cu toată puterea mea să treci prin tot ce crezi că nu poți trece singură!”

Și nu pentru că vom fi noi puternici, ci pentru că vom fi alături de ea, ea va avea puterea să treacă prin criza de sarcină.

Un bărbat care îi spune mamei copilului său „Vom păstra copilul indiferent de ce se va întâmpla!” îi dă putere.

Un tată care îi spune fiicei: „Sunt alături de tine! Tata te iubește! O să fie bine! O să am grijă de nepotul meu” îi dă putere!

O mamă care îi spune: „Sunt alături de tine. Te voi ajuta să crești acest copil. Ai încredere, eu te-am crescut pe tine!” îi dă putere!

Un prieten sau o prietenă care spun: „Voi fi alături de tine”, un asistent social, un psiholog, un cleric care spun: „Sunt alături de tine” îi dau putere!

Un copilaș care îi spune mamei: „Vreau să mă joc cu surioara mea pe care o ai în burtică” îi dă putere!

Astfel, îndemnul „Sprijină mama și copilul! Ei depinde de tine!” se adresează fiecăruia dintre noi. Tuturor și absolut fiecăruia dintre noi.

A venit vremea să conștientizăm că, trăind într-o democrație, această țară este țara noastră, iar legile și instituțiile ei sunt cele despre care considerăm că ne ajutăm să trăim armonios și să ne dezvoltăm.

Ce ne oprește, ca societate, în ansamblu, să creăm instrumente prin care să sprijinim femeia în criză de sarcină?

Ca și în ceilalți ani, propunem și acum două astfel de instrumente.

În primul rând, avem nevoie de centre de sprijin a femeii însărcinate. Centre unde o femeie în criză de sarcină să poată beneficia de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat.

În Statele Unite ale Americii sunt 2.800 de astfel de centre. Și ele nu au fost create de stat, ci au fost create de ONG-uri! Fiecare astfel de centru este creat de câte un om echilibrat, care nu a mai răbdat să vadă dramele femeilor în criză de sarcină.

Un alt mod de a sprijini femeia în criză de sarcină este acordarea unei indemnizații în timpul sarcinii, pentru nevoile speciale care apar în această perioadă.

Acestea sunt propunerile noastre, pe care nu le impunem.

Însă în ce măsură vom prețui femeia și copilul,  în aceeași măsură o vom sprijini. Atât fiecare în parte, cât și împreună, ca societate.

Înainte de a-mi încheia cuvântul, vreau să amintesc despre marșul care astăzi se desfășoară la Roma și în multe orașe europene: Marșul pentru Europa.

În apelul Marșului pentru Europa se găsește și următoarea frază: „Statele europene  nu vor avea nici un viitor dacă ele rămân divizate și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.

Acest „împreună” are un suport extrem de concret, de om alături de om.

Căci Europa nu este în primul rând un teritoriu, un patrimoniu, ori un vis. Europa înseamnă, în primul rând, oamenii Europei.

Și atunci citim astfel constatarea de mai sus: „oamenii din Europa nu vor avea nici un viitor dacă vor rămâne divizați și în competiție unul cu altul în loc să fie împreună”.

Iar cea mai mare divizare între europeni, care străbate continentul de la un capăt la altul, nu este cea economică, nici cea culturală, nici cea etnică, nici cea religioasă sau oricare altă diferențiere a doi europeni.

Cea mai mare divizare este între europenii născuți și europeni care așteaptă să se nască.

Dacă acești europeni vor fi împreună, Europa va trăi.

Avem nevoie să înțelegem că Europa va trăi doar dacă Europa din pântecele femeilor însărcinate trăiește.

Prezentul celor mai mici dintre noi, care au doar câțiva milimetri ori câțiva centimetri, este viitorul Europei!

În aceste condiții, considerăm că proiectul de țară vital, al românilor din dreapta și din stânga Prutului, este responsabilizarea societății față de darul vieții, față de cei care îi pot fi viitorul.

Viitorul românilor, viitorul Europei, are nevoie de sprijinirea concretă a femeilor în criză de sarcină.

Vă mulțumesc.

Sursa: Ştiri pentru Viaţă