Reportaj TVR: Avortul - rana de moarte a iubirii

vineri, 27 aprilie 2012

| | |



Ediţia din 22 aprilie 2012 a emisiunii Universul Credinţei a fost una specială, în care s-a vorbit despre viaţă. Despre viaţa care triumfă odată cu Învierea Domnului, despre viaţa care triumfă odată cu fiecare naştere de prunc, despre viaţa care este ucisă cu fiecare avort.


22.04.2012, TVR1, Universul Credinţei, 8:10 - 9:50
Producător: Paula Tăbârcă
Prezentator: Aziza Bodea-Micu
Invitat: prof. Gabriela Alexandru, Fundaţia "Arsenie Boca" - Bucureşti

"În aceste zile apele societăţii româneşti au fost tulburate de un proiect de lege care a născut multe controverse. Acesta prevede ca femeile însărcinate, care vor să-şi avorteze pruncul, să fie obligate să facă cel puţin o şedinţă de consiliere psihologică.

În cadrul acesteia, mamei i se va explica ce înseamnă un avort, care pot fi urmările sale şi i se vor prezenta alternativele pe care le are la dispoziţie - cum ar fi încredinţarea copilului spre adopţie. Apoi, ea beneficiază de 5 zile timp de gîndire în care poate lua o decizie: renunţă sau nu la avort. Trebuie specificat că acest proiect nu interzice avortul, ci doar sprijină femeia să beneficieze de toate informaţiile pentr ca, mai târziu, să nu-şi regrete gestul. 35 de organizaţii non-guvernamentale au transmis Parlamentului şi Guvernului o scrisoare de susţinere a acestei propuneri legislative, în timp ce 22 de organizaţii s-au ridicat împotriva ei.

Recunosc că am fost uimită aflând că există voci care se împotrivesc acestui proiect de lege pe motivul că femeia ar putea fi traumatizată de descrierea unui avort. Totuşi, mamele care vor să apeleze la întreruperea sarcinii nu ar trebui să ştie ce se va întâmpla cu ele? Dacă ele sunt traumatizate de descrierea unui avort, cum vor fi după ce fac avortul? Sau asta nu contează? De ce să avem femei care să necesite consiliere post avort când este mai simplu şi mult, mult mai puţin traumatizant să fie consiliate în faza pre-avort? Pentru că, trebuie să o spunem, multe tinere se gândesc că sunt anesteziate şi apoi nu simt nimic. Dar ştiu oare ele că, oricât de bun profesionist ar fi medicul căruia i se adresează, tot există riscul de perforare a uterului, de leziuni ale colului uterin, de hemoragii, de sterilitate, pe lângă complicaţiile pe care le presupune orice intervenţie chirurgicală cum ar fi infecţiile, septicemia ş.a.m.d.

Sunt lucruri la care puţine femei se gândesc atunci când se hotărăsc să facă un avort sau atunci când sunt împinse de cei din jurul lor spre asta. Pentru că trebuie să o spunem: responsabilitatea nu este doar a mamei, ci şi a partenerului sau a celor care o sfătuiesc dar şi a cadrelor medicale care accceptă să facă acest act.

Tocmai de aceea informarea, în sensul luării la cunoştiinţă a tot ceea ce înseamnă un avort, este esenţială, putând salva viaţa copilului dar şi a mamei. În plus, oferindu-i-se şi alternativa încredinţării spre adopţie a pruncului ei, îî poate fi salvat sufletul de păcatul de moarte al uciderii unei vieţi nevinovate precum şi de urmările acestuia." (Aziza Bodea-Micu)