O minune a Sfantului Spiridon

sursa foto

Sfantul Spiridon este unul dintre sfintii dragi mie. Sa va povestesc ce mi s-a intamplat in toamna. Am fost sa ma rog la Sfintele Moaste aflate in biserica Sfantului din zona Unirii. Era o seara de vara iar eu nu stiu de ce uitasem ca e vecernie. Planuisem sa ma inchin la Sfantul apoi trebuia sa ajung undeva. Intru in biserica, tiptil sa nu fac zgomot. Oamenii se rugau linistiti si am zis ca sa astept sa se termine vecernia, doar n-o sa deranjez oamenii. Dupa ce s-a terminat Vecernia parintele incepe predica. Vazand ca oamenii nu se miscasera de la locurile lor am ramas si eu unde eram. Predica a durat cam o ora, iar pe mine m-au luat niste dureri ingrozitoare la coloana. Din cauza cresterii bruste coloana mea s-a strambat in forma de S (scolioza). Atat am apucat sa zic "Sfinte Spiridon, ajuta-ma si pe mine ca ma doare" ca am simtit o mana calda in spate si mi s-a luat durerea. Am ramas pur si simplu perplexa, eu venisem sa ma rog pentru o cunostinta si m-am vindecat eu. Eu care nu puteam sa stau in picioare la Sf. Liturghie, de atunci nu ma m-ai durut deloc. Am ramas uimita de ajutorul pe care l-am primit atat de repede.
Rugati-va cu nadejde Sfantului Spiridon, grabnic ajutator!

Povestea Parintelui Nicolae Tanase prezentata la Stirile ProTV - 1 decembrie

1 Decembrie: Povestea parintelui Tanase, tata pentru 328 de copii

StirileProTV.ro

Sfantul Mare Mucenic Mina

Un alt Sfant drag mie...

9 noiembrie- Sf. Nectarie din Eghina

Mi-e atat de drag acest minunat Sfant incat nu stiu ce sa va povestesc mai intai. Viata o gasiti aici .
De curand a aparut si o carte la Editura Egumenita: Sfantul Nectarie Minuni in România.
L-am descoperit dupa ce m-am mutat in Bucuresti. Prima oara cand am ajuns la Manastirea Radu-Voda la Sf. Liturghie la impartasit erau foarte multi copii imbracati in alb cu numele Nectarie sau Nectaria. Am cunoscut apoi mame care mi-au spus dragostea pe care a aratat-o Sfantul pentru familiile lor. O mamica mi-a povestit ca i-au fost furati doi dintre copii si fiind aproape de Manastirea a alergat la racla Sfantului iar P.S. Varsanufie a binecuvantat-o si i-a spus ca Sf. Nectarie ii va aduce copii inapoi, lucru care s-a si intamplat. In ceea ce ma priveste au fost multe momente in care Sf. Nectarie mi-a fost aproape.Am simtit ajutorul si prezena sa in viata mea de fiecare data intr-un mod aparte. La Sfintele lui Moaste am mers cu Alexandra atunci cand am vazut ca nu-mi reusesc incercarile mele de a o convinge sa pastreze bebele. Tot acolo ea si-a gasit si duhovnic intr-un chip minunat cum numai cu voia lui Dumnezeu putea sa se intample. Nu numai acestea sunt minuni ci si cea mai mica schimbare in bine care se produce in viata unui om. De multe ori sufletul omenesc este cuprins de mari furtuni si de valuri de intrebari, lupte si ispite. In asemnea cazuri rugaciunile sfintilor ne sunt de mare ajutor intrucat in luptele lor au iesit biruitori si au primit de la Hristos cununa sfinteniei.

                                 Sfinte mare Ierarhe Nectarie roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Autenticitate vs. modernitate

   Timp de o saptamană am fost deconectată de la tehnologie: internet, telefon, aparate electrice şi orice înseamnă galagie, haos, învălmăşeală. Mi-am petrecut timpul într-un sat desprins de lume cu peisaje frumoase şi oameni minunaţi. 


  E atât de frumos să te poţi trezi cu răsăritul soarelui şi să spui : Mulţumesc Doamne că am mai trăit o zi! 
E minunat să auzi păsarile cum dau slavă lui Dumnezeu, să vezi oamenii cum merg kilometri la biserica din vârful dealului să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Aceşti oameni au o credinţă profundă, primită din moşi strămoşi care te zguduie până la lacrimi. La ei nu există "de ce?", există" Slavă Ţie Doamne pentru toate!".


   La început mă mira diferenţa gigantică dintre generaţii. Vedeam că deşi acei oameni nu sunt la curent cu toate ştirile, cu toate dezbaterile de pe blogurile ortodoxe, cu toate noutăţile, totuşi au o credinţă puternică ce-i face să "zboare" către Dumnezeu. Simplitatea lor valorează mai mult decât ştiinţa modernă. Modul în care ei acceptă voia Lui Dumnezeu în viaţa lor îi ajută în viaţa aceasta şi îi va ajuta şi dincolo.


  Acum am înţeles de ce vorbea atât de frumos Părintele Ioanichie Bălan despre mamele creştine de odinioară. 
Păi  exista atunci " nu pot posti" sau "nu pot să lupt"?  Să citiţi cum a fost crescut părintele Cleopa, când nici nu se pomenea să mănânce cineva înainte de Sf. Liturghie, de exemplu. 


  Comoditatea cu care ne-am obişnuit noi, nu ne duce decât la indiferenţă şi superficialitate. 
Am uitat demult de lupta cu patimile, cu eul şi cu păcatele noastre. Dacă se poate să ne aducă cineva mantuirea la uşă ar fi minunat însă "împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mat 11, 12). 


  Ne încurcăm atât de mult în cuvinte înalte şi frumoase, dar care nu ne ating inima noastră cea împietrită şi nu reusesc să ne întoarcă pe calea cea bună. De ce aceşti oameni trăiesc atât de frumos pe când tinerii noştri nu mai iau aminte la nimic? 


  Am cautat cărţi ortodoxe vechi de câţiva zeci de ani să văd deosebirea între ceea ce este astăzi şi ce-a fost atunci. Ce i-a facut pe oameni să creadă atât de puternic şi să-l iubească necondiţionat pe Hristos dincolo de necazurile existente ( războaie, foamete, boli)? Ce aveau ei şi nu avem noi? 


  Aveau duhovnici iscusiţi pe care-i ascultau. Si noi avem, ce-i drept mai puţini, dar nu-i mai ascultăm. Aveau cărţi duhovniceşti care explicau clar pe înţelesul tuturor esenţialul - ce trebuie să facă omul să se mântuiască. Aceste cărţi nu lipseau din casa creştinului şi atunci nu exista să spui una şi să faci alta. 
  
  Oamenii înţelegeau necesitatea vieţii creştine şi veneau din dragoste la Hristos încercând, după cum putea fiecare, să urmeze Evanghelia. Şi noi avem o gramadă de cărţi folositoare şi Vieţi de Sfinţi, dar nu prea le citim şi nu ne mai preocupă aspectul practic - pocainţa şi întoarcerea noastră către Dumnezeu. Aveau credinţă puternică, se rugau cu puţine cuvinte, multe lacrimi şi multă nădejde. 


  Noi ne încurcăm în cuvinte filozofice iar la rugăciune alergăm, dacă ne trebuie ceva sau dacă avem vreun necaz. Mamele de atunci îşi încredinţau copii lui Dumnezeu crescându-i în credinţă. Mamele de astazi işi dau copii diavolului crescandu-i în "libertatea" lumească, neştiind că este robie diavolească. 
  Oamenii de atunci aduceau mulţumire lui Dumnezeu pentru roadele muncii lor, pentru ei nu exista rutina. Pe oamenii de astăzi îi caracterizează oboseala, plictiseala, rutina, ignoranţa, tristeţea, nemulţumirea. 


   Ce motiv ai să fii trist omule? Prin Jertfa lui Hristos ai înviat şi prin Botez te-ai curăţit. Ai cazut şi haina cea alba a sufletului tău este acum neagră? Alearga la Hristos cu căinţă şi rugăciune din inimă, iar  El se va milostivi şi vei primi iertare. 


  E grea lupta cu potrivnicul? Împotriveşte-te gândurilor şi patimilor, cere ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi te va izbăvi. Într-adevăr acest Pământ este o vale a plângerii şi multe necazuri vom avea, dar Dumnezeu care poartă de grija tuturor făpturilor Sale, oare ne va lăsa?    


   Da, avem motiv să fim trişti şi să plângem pentru păcatele noastre. Până şi marii sfinţi cereau vreme de pocainţă şi Milostivirea Celui Preaînalt pentru sufletele lor şi ale lumii intregi. 
Ar fi bine dacă pocainta ar fi motivul tristetilor noastre, dar tristeţea multora dintre noi este pricinuită de altceva. Noi spunem că motivele sunt lipsurile pământeşti şi necazurile, dar de fapt avem "mari lipsuri cereşti". Suntem prea legaţi de cele materiale şi inima noastra nu poate zbura către ceruri. 


  Suntem prea raţionalişti pentru a-l putea iubi pe Hristos "din tot sufletul şi din toata inima noastră". Credinţa noastră este prea slabă ca să fim vii. Încă suntem morţi. Incă ne târâm în patimi şi în păcate. Să ne ridicăm fraţilor! 


Articolul a fost publicat in revista Orthografitti .

Despre sfintenia tineretii

Tanarul trebuie sa fie constienti zat despre ce inseamna tineretea, cat este de frumoasa tineretea, cat este de sfanta tineretea, cat este de sfant trupul tanarului. Cat timp tanarul si-a pastrat puritatea si curatenia, trupul lui este ca al unui inger, ca al unui arhanghel. Ati vazut voi un inger cu aripi batran?

Toti ingerii cu aripi sunt aratati in chipul frumos al tinerilor. Asa este? Si atunci, iata cum trebuie sa gandim si si vorbim despre tineri. Sa le vorbim ce inseamna de fapt ei, ca tineri. Oricare pedagog, oricare duhovnic, oricare tata, oricare mama trebuie sa spuna aceasta: "Dragul meu, tu esti ca Adam cand a fost in Rai, inainte de a cadea in pacate. Tu ai corpul tau sfant, ca un vas adevarat al Duhului Sfant. Si privirea ta, si ochii tai, si gandirea ta, si piciorul tau sunt asa de frumoase si de sfinte, totul este armonie!"

Tineretul are nevoie de iubire, nu sa fie judecat, nu sa fie mereu ocarat, nu sa fie condamnat. Greseli am avut toti, caci toti am fost tineri. Tineretul are nevoie de respectul intregii societati si de iubire. Ceea ce a facut tatal fiului cel ratacit face si Dumnezeu atunci cand un tanar se intoarce, se caieste si isi plange pacatele, cand acolo la picioa rele altarului, sub umbra patrafirului isi spovedeste pacatele cu toata puterea lui si cu toata cainta lui. Deci, de iubi re are nevoie tineretul, sa fie iubit asa cum este, dar sa fie cu adevarat iubit.

In acelasi timp, tineretul are ne voie de prietenie. Cel mai frumos dar pe care doresti sa-l cuceresti este sa ai prieteni. Nimic nu ne este asa de pla cut ca prieteniaadevarata. Prietenia este implinirea. Apoi, fiecare tanar are nevoie sa fie ocrotit de cineva. Tanarul simte foarte puternic aceasta dorinta. Toata societatea trebuie sa-l ocroteasca pe tanar. Aceasta este datoria ceasului de fata, acesta este secretul daca nu vrem ca infernul sa ne inghita intreaga so cietate. Si sa nu uitam ca tanarul este barbatul de maine. El se va casatori, va deveni stapan al unei familii, va avea datoria de tata, de sot, va fi barbat ca un imparat.

Cum putem fi oameni ai lui Dumnezeu in ceea ce facem ?

- Sa inveti sa fii omul lui Dumnezeu. Sa invatati toti. Sa nu asteptati numai de la altii, pentru ca si cei care conduc de la catedra sunt si ei tot oameni, oa meni care au cucerit, mai mult sau mai putin, calitatea de om al lui Dumnezeu. Trebuie sa mergi dincolo de invatator, de mama, de tata, de profesor, si asa mai departe. Sa te intorci cu fata catre invatatorul suprem al omenirii, catre Hristos, si de la El sa inveti cum sa fii om. El este Fiul Omului, El este omul in adevaratul sens al cuvantului. Noi, ceilalti, de la copil pana la mosneag, suntem oameni cu neputinte, cu pa timi, care avem in cap ceea ce ne-au bagat in cap cei fara de Dumnezeu.

- Este greu sa mentii o relatie cu rata cu o fata pana la casnicie?

- Ai putea dumneata sa te mai uiti in ochii unei fete dupa ce ti-ai batut joc de ea, dupa ce i-ai calcat in picioa re fecioria? Sa stiti ca numai cel care pastreaza o desavarsita curatenie in ganduri este prieten adevarat. Eu cand ma uit la copil, raman cutremurat cand vad ca se atenteaza la el. Sunt monstrii care vor sa foloseasca trupusorul copi­lului. Este o monstruozitate. Eu nu pot intelege. Un individ care se atinge de un copil, sau se atinge de curate nia unei tinere face o monstruozitate care depaseste si pe diavolul.

Cand vad un copil eu ma sfintesc! Se trezesc in mine toate gandurile cele sfinte si mari, cand ma uit la un copil. Acelasi lucru se intampla cand ma uit la orice om - ma sfintesc, ma curatesc. Asa trebu ie sa fie si prietenia intre baiat si fata: sa pastreze aceasta frumusete. Sigur ca exista impulsuri, pentru ca ai in spate pacatul stramosilor, pacatul stramo sesc, si ispitele vin. Dar daca un tanar este cuminte, destept si se roaga, stie sa-si respecte prietena.

Omul se satura foarte repede de placeri si nu mai vrea sa o vada pe fe meie si din aceasta cauza divorteaza. De aceea se sparge iubirea sufleteasca si legatura dintre barbat si femeie devine o legatura de circumstanta, de intere se. De multe ori cand stau de vorba cu oameni casatoriti si cand le vorbesc de sot sau sotie vad ca se incrunta. Nu le face placere. S-au saturat unul de altul. Si traiesc, se forteaza sa traiasca, ca mai au copii, mai au interese materiale.

Dar nu se mai iubesc, nu se mai res pecta. De aceea este nevoie de puritate, decuratenie, de cumpatare. Ele sunt necesare ca sa se pastreze echilibrul in viata omului si tot prin ele sunt pastra te dragostea si armonia in viata.

- Sfantul Pavel spune in Epistola catre Evrei, la capitolul 12, ver setul 4, un cuvant foarte grav: "In lupta voastra cu pacatul nu v-ati impotrivit pana la sange." Ce inseamna aceasta ?

- Este clar. Dar este greu de inteles pentru cel nepriceput. Noi ne plangem din cauza ispitelor. Si atunci cuvantul inseamna ca mai bine imi dau sangele decat sa calc porunca lui Dumnezeu, in cazul nostru decat sa incalc sfintenia tine retii. Tinerii curati simt ca cea mai sfanta comoara pe care o are un barbat sau o femeie, un tanar sau o tanara, este fecio ria. Fecioria este darul cel mai frumos si mai sfant. E cea mai frumoasa virtute. Eu cand rostesc cuvantul "feciorie" parca-mi arde gatul de frumusetea si de valoarea acestei virtuti. De aceea, un tanar si o tanara greu se decid sa renunte la acest frumos dar al curatiei, al fecioriei.

 Sunt foarte multe momente in care deznadajduim. Ce sa facem in astfel de cazuri ?

- Deznadejdea este fructul pacatu lui. Si necredinta este fructul pacatului. Cand avem astfel de momente, Sfintii Parinti ne spun sa nu le primim. Alunga-le de la tine. Daca nu poti, du-te la un frate, la un coleg; stai la povesti cu el si uiti de deznadejde. Sau du-te la duhovnic; mai ales alearga la duhov nic, copile! Spovedania si Impartasaniane scapa de deznadejde, ne rup si ne instraineaza de satana, de diavolul. Prin spovedanie, prin impartasania cu trupul lui Hristos, prin post ne izba vim de deznadejde.

Inalt Preasfintitul Iustinian Chira, Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului

articol preluat de aici

Vreau sa va vad ca traiti ortodoxia! - Cuvant catre tineri - Pr. Ioanichie Balan

Aceste filmulete sunt preluate de pe blogul Filme Ortodoxe .


Vezi mai multe video din Film



Vezi mai multe video din Film

CAMPANIE - ÎMPREUNĂ PUTEM SCHIMBA VIEŢI

Alexandra şi Marian, doi tineri la început de drum. Au pornit cu speranţă şi entuziasm dar la fiecare pas întâlnesc o piedică. Sunt împreună de 6 ani, împreună dar singuri. Familiile nu le sunt alături. Părinţii lui au trecut la cele veşnice, iar ai ei ar face orice ca Alexandra să avorteze, însă nu se întrec să-I ajute. Când i-am cunoscut erau descurajaţi, convinşi că soarele nu va răsări pe strada lor. Prima dată m-am întâlnit cu Alexandra, mi-a spus povestea ei, i-am spus să fie fericită că o nouă viaţă izvorăşte din ea. Acum oamenii din jur sunt împotriva lor dar atunci când se va naşte micuţul cu siguranţă o să aducă fericirea întregii familii. Fără să ştiu m-am întâlnit cu ea înainte cu 2 ore ca mama ei s-o ducă la spital să avorteze. A fost o minune. S-a rugat la Dumnezeu să-I dea o şansă, să-i trimită pe cineva, s-a întâmplat să fiu eu. Am mers împreună la un preot, după mai multe discuţii au hotărât să păstreze copilul.

Au nevoie de o casă, locuiesc într-o cămăruţă fără încălzire (folosesc un calorifer electric), au spaţiu pe care să construiască dar nu au materiale de construcţii. Mai au nevoie de bănuţi pentru naşterea mamei, haine pentru bebeluş, alimente, îmi spuneau  că de multe ori  mănâncă odată pe zi. Tatăl a lucrat mai bine de 10 ani ca instalator, din cauza crizei a rămas fără serviciu. Îşi căută în fiecare zi un loc de muncă. Acest lucru este foarte dificil, îmi povestea că pentru 5 posturi libere se prezintă la interviu peste 100 de oameni.

PUTEŢI AJUTA ŞI VOI! ÎMPREUNĂ VOM PUTEA SCHIMBA VIEŢI!

Am rugămintea pentru administratorii de bloguri să promoveze aceasta campanie.

Pentru cei care doresc să ajute, este nevoie cât mai repede:haine, bănuţi, alimente, orice este de folos.

S-a deschis cont în RON la Garanti Bank Sucursala Pantelimon pe numele Aiocoboaie Marian Paul: RO84UGBI0000502002884.

BLOGURI CARE S-AU ALĂTURAT CAMPANIEI:

Serginiu

Monica Daniela

Vlad-Mihai

Fiudetină

Hoinar-visător

Candela aprinsă

Adriana

Iuliana Cristescu

Mulţumesc din suflet tuturor.Vă ţin la curent cu noutăţile.

Rugaciune la ziua de nastere sau ziua numelui

photo

Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ti multumi cu vrednicie pentru viata ce mi-ai dat?

Tu m-ai scos din intunericul nefiintei si viata mea este un dar al bunatatii Tale.

Tu, care m-ai pazit pana acum, ma sprijineste în necazuri si întampina trebuintele mele.

Tu esti cela ce priveghezi asupra mea, indreptezi pasii mei în calea binelui si ma aperi de ispite.

Cand ma ratacesc, Tu ma intorci in calea poruncilor Tale; cand ma poticnesc, Tu ma sprijinesti; cand cad, Tu ma ridici si cand pacatuiesc, Tu ma intorci si-mi deschizi parintestile Tale brate.

O, cat de multe sunt indatoririle mele catre Tine, pentru ca mi-ai dat viata si mi-ai dat in toate zilele semne despre parinteasca Ta bunatate si îngrijire.

Plin dar de vie recunostinta, Tie iti inchin toate zilele vietii mele si mai ales aceasta zi de sarbatoare pentru mine, si ma rog cu umilinta ca bunatatea Ta sa nu ma paraseasca în tot timpul vietii mele si intelepciunea Ta sa ma povatuiasca totdeauna in calea binelui si fericirii, pentru rugaciunile si mijlocirile Sfantului (al carui nume il porti) si ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.

Taina Smereniei

Vezi mai multe video din TV

Camara Ta

Am fost astazi la denie la Manastirea Radu Voda. Biserica plina de lume si luminata doar de candele.
In umbra tainica rugaciunile oamenilor impletite cu lacrimi se inaltau catre cer.
Nici nu puteai avea alta stare cand realizai cat de mic esti si cat de mare este Jertfa Mantuitorului.

In locul tau

Un frate, luptat fiind de multe ispite, s-a dus la duhovnicul său şi s-a plâns: "Părinte, rugaţi-vă pentru mine, fiindcă ispitele mă doboară!". Părintele, care a înţeles despre ce este vorba, l-a privit cu bunătate şi i-a zis: "Fiule,

Pot să mă rog pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să postesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă sacrific pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să îndur pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă ostenesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să plâng pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să priveghez pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să dăruiesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să suspin pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să caut pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să fiu treaz pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mor pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să rabd pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă străduiesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să plătesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă jertfesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să-mi schimb viaţa pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să construiesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să lupt pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă informez pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să cer iertare pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mulţumesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să sufăr pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă umilesc pentru tine, dar nu în locul tău.

Şi multe pot să fac pentru tine, dar nu în locul tău. Fă tot ce poţi pentru tine, fiule, şi te voi ajuta şi eu!

sursa

Asfintit la bordul unui vapor

foto

       Globul soarelui a carui stralucire nu putea fi privita de ochii nostri era gata sa se scufunde in valurile scanteietoare, revarsand lumina fara margini.Miscarile navei faceau ca orizontul sa se schimbe in permanenta,totul se colorase in lumina.Norii rataceau in dezordine de la rasarit iar luna incepea sa se arate.

La nord un curcubeu se ridica din mare ca o coloana de cristal sprijinind bolta cerului.

    Ar fi fost vrednic de plans acela care n-ar fi recunoscut in aceasta priveliste frumusetea Lui Dumnezeu.

Lacrimile curgeau fara voia mea atunci cand tovarasii cu palariile de catran venira sa intoneze cu vocea ragusita rugaciunea catre Sfanta Fecioara, ocrotitoarea marinarilor.

  Cat de miscatoare era rugaciunea acestor marinari care pe o podina slaba, in mijlocul oceanului priveau un soare adancindu-se in valuri!Aceasta rugaciune in fata Celui ce trimite furtunile si linistea.; aceasta constiinta a micimii noastre la vederea infinitului; cantece intinzandu-se departe pe valuri; minunea vasului nostru printre alte minuni.Dumnezeu aplecat asupra prapastiei, cu o mana tinand  soarele la portile apusului, cu cealalta inaltand luna la orizontul opus si ascultand vocea creaturii sale.

Iata ceva ce nimeni nu va sti sa picteze si toata inima omului de abia poate sa simta.

Rugaciune la revarsatul zorilor

Doamne Cel Vesnic si Facatorule a toate,
Care in bunatatea Ta cea nepatrunsa m-ai chemat in aceasta viata,
Care ai revarsat peste mine harul Botezului si pecetea Duhului Sfant,
Care ai sadit in mine dorinta de a Te cauta pe Tine, singurul adevaratul Dumnezeu, asculta rugaciunea mea.
N-am viata, nici lumina, nici bucurie, nici intelepciune, nici tarie fara numai in Tine, Dumnezeule.
Din pricina faradelegilor mele nu indraznesc sa-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tai:
"Tot ce veti cere in rugaciune cu credinta, veti primi" si "Orice veti cere in numele Meu, voi face voua".
De aceea, indraznind sa Te chem:
Pazeste-ma de orice prihana a trupului si a duhului.
Invata-ma sa ma rog cum se cuvine.
Binecuvinteaza aceasta zi pe care ai dat-o slugii tale nevrednice.Cu puterea binecuvantarii Tale fa-ma in stare sa graiesc si sa lucrez toata vremea spre slava Ta, cu duh curat, cu smerenie, rabdare, dragoste, blandete, pace, curaj si intelepciune, dandu-mi de-a pururea seama de prezenta Ta.
Doamne Dumnezeule, in necuprinsa Ta bunatate, arata-mi calea voii Tale, si da-mi sa umblu in fata Ta fara pacat.
Tu Doamne, Tu stii cele de care am nevoie.
Cunosti orbirea si nestiinta mea, cunosti neputinta si stricaciunea sufletului meu, dar nici durerea si intristarea mea nu- Ti sunt ascunse Tie.
De aceea, Te rog, asculta rugaciunea mea si prin Duhul Tau Cel Sfant invata-ma calea pe care sa merg; iar atunci cand vointa mea ticaloasa ma va conduce pe alte carari nu ma cruta, Doamne, ci sileste-ma sa ma intorc la Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fa-ma sa ma tin cu tarie de ceea ce este bine.
Pazeste-ma de tot cuvantul sau fapta care strica sufletul.; de orice porniri care nu gasesc buna-placere inaintea Ta si-l ranesc pe semenul meu.
Invata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc.
Daca e voia Ta sa nu raspund, fa-ma sa tac in duh de pace, sa nu intristez, nici sa-i ranesc pe semenii mei.
Aseaza-ma in calea poruncilor Tale si pana la ultima mea suflare sa nu ma lasi sa ratacesc departe de lumina indreptarilor Tale, ca poruncile Tale sa fie singura lege a fiintei mele pe acest pamant in veci.
Doamne, rogu-Te, ai mila de mine.
Pazeste-ma in intristarea si nenorocirea mea si nu ascunde calea mantuirii de la mine.
In nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe si mari.
Dar imi aduc pururea aminte de rautatea mea, de ticalosia si josnicia mea.
Miluieste-ma!
Nu ma departa de la Fata Ta din pricina nevredniciei mele.
Ci sporeste in mine constiinta acestei nevrednicii si da-mi mie, celui mai rau dintre oameni, sa Te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit: din toata inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu si cu toata taria mea: din toata fiinta mea.


Da Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfant, invata-ma dreapta judecata si cunostinta.
Da-mi sa cunosc adevarul Tau Cel Sfant, inainte de a intra in mormant.
Tine-ma in viata in aceasta lume ca sa-Ti pot aduce pocainta dupa vrednicie.
Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, nici cand mintea mea e oarba inca.
Cand iti va bineplacea sa pui capat vietii mele, da-mi de veste dinainte ca sa-mi pot pregati sufletul sa vina inaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, in acel ceas infricosator si da-mi bucuria mantuirii Tale.
Curateste-ma de toate gandurile tainice, de toata rautatea ascunsa in mine; si da-mi raspuns la scaunul Tau de judecata.


Doamne, in mare mila Ta
si necuprinsa Ta dragoste pe oameni,
asculta rugaciunea mea!


Arhimandritul Sofronie

Constructorul de poduri

sursa foto

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinarea între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte...


Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.

"Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta". "Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata".

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care unea cele două gospodării peste râu.

Tocmai în acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus: "Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!" Şi s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale. "Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata". "Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…"



Ce "meserie" frumoasă, să construieşti "poduri"! Iar dacă nu ne pricepem să construim "poduri", măcar să nu le stricăm pe celelalte construite cu migală de ALŢII...

sursa

Marturia unui DJ (O.G., nr. 10)

Cătălin B.

De multă vreme îmi doresc să le vorbesc tinerilor. Simt o sete acută de comunicare cu cei din jurul meu, dar mai ales cu tine, cel care, în pragul tinereţii, descoperi complexitatea vieţii, te afli în faţa unei mari provocări şi eşti dus de un val, de pe care ţărmul încă nu se întrezăreşte.

În mod firesc, te vei întreba în continuare cine sunt eu: oare un preot? Poate un călugăr, sau poate, simplu, un om matur, trecut de prima tinereţe, căruia îi place să vorbească moralizator despre lucruri pe care şi el le-a făcut odată, demult, iar acum îţi cere ţie să fii altfel. Probabil, în cel mai fericit caz, la finalul articolului ai fi de acord, poate chiar şi puţin marcat, însă mă vei plasa, într-un colţ umbrit, alături de alţii, pe care de asemenea îi accepţi, îi îndrăgeşti şi îi citeşti, ale căror sfaturi eşti hotărât să le urmezi cu siguranţă, mai târziu, dar în niciun caz ACUM.