de Ştefana Totorcea, Ştiri pentru viaţă, 28 februarie 2015
Pentru prima oară în România, la Cluj se
desfăşoară de 10 zile campania “40 De
Zile Pentru Viață”,
o mişcare civică de conştientizare a valorii vieţii copiilor nenăscuţi prin
veghe paşnică şi rugăciune în faţa Clinicii de Obstetrică-Ginecologie „Dominic
Stanca”, unde fac avorturi. Participă voluntari de
diverse confesiuni, care se schimbă în ture, astfel încât veghea să continue de
la ora 07:00 dimineaţa şi până la ora 19:00, inclusiv sâmbăta şi duminica.
Campania “40 De
Zile Pentru Viață” este cea mai mare mișcare pentru viață din istorie,
coordonată la nivel internațional, ce implică peste 650.000 de voluntari în 559
de orașe, din 27 țări. Începând din 2007, rezultatele sunt: 9.699 de copilași salvați de la avort, 107 de
convertiri în rândul persoanelor implicate în avorturi și 59 de centre de
avort închise.
În noaptea
dintre a opta şi a noua zi, efortul voluntarilor pro-viaţă a fost umbrit de o
acţiune de devastare care a tensionat puţin relaţiile dintre lucrătorii
clinicii şi voluntarii pro-viaţă. Peste noapte, pe pereţii exteriori ai
clinicii unde se face veghea pro-viaţă au apărut grafitti-uri cu mesaje
pro-avort şi feministe:
„CORPUL MEU. ALEGEREA MEA!!!”
„Copii doriţi, nu DECREŢEI!”
Am stat de vorbă despre aceasta şi despre
felul în care se poziţionează trecătorii faţă de acţiunea lor, cu Iulia Călinescu,
Coordonatoarea voluntarilor clujeni ai acţiunii “40 De Zile Pentru Viață”.
Care este reacţia străzii la acţiunea voastră?
În general,
opinia este foarte pozitivă. Unii chiar ne aduc mâncare şi apă.
Ce le spuneţi celor care vă abordează, spunând că nu sunt de acord cu voi?
Am avut
două-trei incidente în care unii au trecut pe lângă noi şi au înjurat, au
vorbit urât, au strigat la noi. Din experienţa americanilor, care au mai făcut
astfel de acţiuni, ştim că adversarii au acest stil de reacţie violentă.
A fost, de exemplu, o doamnă foarte
pornită, care a făcut scandal mare, condamnându-ne cu argumentul că ne pasă
doar de copii, nu şi de mame, că e corpul mamei şi nu putem dicta noi ce să
facă. Dar am avut şi un bărbat cu care, deşi nu era de
acord cu noi, am purtat o discuţie foarte civilizată. A pus întrebări, a
argumentat că bărbaţii nu ar trebui să aibă vreun cuvând de spus în astfel de
cazuri, ba chiar a opinat că ar fi în regulă să omori un copil chiar şi până la
vârsta de doi ani!
Noi nu omitem
să le spunem oamenilor că tocmai bărbaţii trebuie să aibă un cuvânt important
de spus în această chestiune, din moment ce majoritatea cazurilor de avort se
explică prin faptul că soţii sau partenerii pun presiune pe femei să întrerupă
sarcina. Le spunem oamenilor că majoritatea femeilor vor un bărbat responsabil,
care să îşi asume copilul.
Ce ne puteţi spune despre incidentul din noaptea de 25-26 februarie 2015,
când pereţii clinicii „Dominic Stanca” au ofst vandalizaţi?
În afară de
Clinica „Dominic Stanca”, a mai fost vandalizată şi Clinica Pro Vita. Pe
camerele de asupraveghere ale acesteia s-au întregistrat trei tineri pe la
miezul nopţii – două fete şi un băiat – care au inscripţionat pereţii exteriori
cu lozinci.
Nu înţeleg de
ce au ales să se exprime prin astfel de acte de vandalism, mai ales că ne pot
găsi în faţa clinicii 12 ore pe zi şi ne pot transmite ce vor. Aceasta ne-a
tensionat relaţiile cu Clinica „Dominic Stanca”, mai ales că inscripţiile sunt
foarte greu de curăţat, cu soluţii scumpe şi aparat special, în timp ce nimic
nu poate garanta că lozincile nu vor reapărea peste noapte.
În SUA, ar fi
avut loc un contra-protest în loc să se aducă pagube proprietăţilor private. Dar
acest incident a atras atenţia şi se va mobiliza şi mai multă lume. Nu am sperat
să se ajungă la lucruri atât de radicale, dar acum mergem inainte. Scopul este sa
trezim pe toată lumea.
