Un film-portret al Doamnei Maria Brâncoveanu: MARIA, DOAMNĂ A TOATĂ UNGROVLAHIA

duminică, 30 noiembrie 2014

| | | 0 comments



Asociaţia „Renaşterea Obiceiurilor şi Tradiţiilor Româneşti”
în parteneriat cu Primăria Oraşului Otopeni prezintă filmul:
MARIA, DOAMNĂ A TOATĂ UNGROVLAHIA
Un film-portret al Doamnei Maria Brâncoveanu ce ni se dezvăluie ca un model de vieţuire;
soţie, mamă, dar şi Doamnă a Ţării Româneşti ce trebuie să-şi poarte crucea durerii cu demnitate,
să lupte până la sfârşitul vieţii pentru a aduce ţara „la cea dintâi stare a sa” şi să păstreze neîntinată
memoria Domnului Constantin Brâncoveanu şi a fiilor lor.
Proiecţia filmului va avea loc
miercuri, 3 dec. 2014, ora 18.00, la Sala ARCUB din Str. Batişte nr.14.
Durata filmului este de 45 de min. Accesul la eveniment este gratuit.

Antidepresiv ortodox

vineri, 28 noiembrie 2014

| | | 0 comments


Фото: e.X. / Фото.сайт

de Tatiana Mayza, 28 mai 2014, Pravoslavie.ru

Foto: Foto.site

Este uimitor cum oamenii sunt tentați să complice totul! Dacă ceva nu merge bine, încep să se moleșească și numesc această stare depresie. Știu asta pentru că și eu sunt la fel. Despre felul cum poți ieși de sub presiunea depresiei s-au scris tone de articole. De obicei se propun câteva variante: ceaiuri calmante, vizită la psihoterapeut, practicarea sportului ș.a.m.d. 

Totul pare corect, totul este adevărat, dar oare câți dintre cei cu depresie urmează aceste sfaturi? Și sunt ele necesare? Îi pot ajuta pe toți?

Am cunoscut-o pe Natalia acum șapte ani la coadă la consultație la ginecolog. Natașa – o femeie înaltă, slăbuță, brunetă, cu o privire tristă, inexpresivă. Amândouă ne pregăteam să devenim mame: eu – fericită, ea – nu foarte. O asemenea femeie nefericită încă nu mi s-a întâmplat să întâlnesc. Din ochii ei gri, mă privea abisul.

Ea mi-a povestit că s-a măritat din dragoste, dar soțul s-a dovedit flușturatic. Nu lucra și-i plăcea să bea. Și, în general, Natalia n-a avut noroc în viață. Imediat după școală nu a putut să intre la drept. Tatăl i-a murit când Natașa era încă mică. Ea a rămas singură cu mama. Au trăit greu, uneori Natașa se ducea la prietene la cină. Pilmeni și șnițelele împodobeau masa numai la sărbători mari. Natașa a început să lucreze devreme ca bonă într-o grădiniță, apoi la o fermă ca mulgătoare. Mama Natașei era o fire dominantă și Natașa se temea de ea, ascunzându-și cu grijă stresul emoțional. Natașa s-a bucurat foarte mult când mama ei s-a căsătorit și s-a mutat într-o altă zonă.

În acel an, iarna a fost foarte aspră, combustibilul ieftin aproape că n-a ajutat-o și odată s-a întâmplat ceva groaznic: a ars casa. Natașa s-a salvat ca printr-un miracol. A trebuit să plece din satul natal, întrucât nu a putut găsi nici de lucru și nici unde să locuiască.

Natașa a hotărât să se mute la Moscova. S-a oprit ea la niște rude foarte îndepărtate, - a șaptea spiță de la roată. Curând ei au rugat-o politicos să plece. A urmat angajarea la o firmă cunoscută. Firma era faimoasă, dar cam lacomă: plata era puțină. Se considera că fiind manager pe vânzări trebuie să alergi foarte mult, ca un lup. Natașa era o fată insistentă și a dobândit curând clienți VIP. Ea era convinsă că munca ei este apreciată și ea iubită. Și-a construit planuri de viitor. Ce lovitură uimitoare a primit când, într-o dimineață, a fost rugată să-și scrie demisia. Ulterior, a aflat că una din firmele de care se ocupa Natașa de câteva luni a semnat, în sfârșit, un contract pentru o sumă mare. Dacă Natașa nu ar fi fost “rugată” să-și scrie demisia, ea ar fi primit un procent substanțial...

Deznădejdea este un păcat mare. Noi, ortodocșii, știm asta, deși adeseori uităm să luptăm cu această boală teribilă, iar ca să fim exacți, cu spiritul. Te spovedești, vorbești cu preotul – și îți este mai ușor.

Noi mergem la spovedanie – omul nebisericesc caută alte metode.

Natașa a stat o lună în clinica de psihoterapie. Discuțiile psihologice, somnul medicamentos, terapia – totul a fost excelent și, se pare, totul a ajutat-o. Dar când ieși din spital, ce va urma? În continuare nu are nimeni nevoie de tine, forfota continuă.

Natașa s-a angajat în altă parte. Cât timp a stat în spital, cea de-a doua cameră din apartamentul închiriat a fost luată de Igor – viitorul soț. Simpatic, înalt și, cel mai important, atât de serviabil. Natașa nu putea să nu se îndrăgostească. S-a dovedit că Igor este un gigolo obișnuit, în plus și bețiv: lucra o săptămână pe an și, dacă apărea bănuțul, îl bea imediat. Natașa a înțeles că a făcut o mare greșeală, dar era prea târziu. Prin ce minune a purtat și a născut primul copil, numai Dumnezeu știe. Curând a apărut și al doilea.

Coada la ginecolog se mișcă întotdeauna încet, dar discuțiile reduc timpul. Mi-am adus aminte de această cunoștință periodic, nici eu nu știu de ce. Mi-a intrat în suflet abisul din privirea Natașei. Poate pentru că nu i-am adresat niciun cuvânt de mângâiere, nu am încurajat-o. Mult timp mi s-a derulat în minte frazele pe care ar fi trebuit să i le spun. Ar fi trebuit s-o invit la biserică. Dar mi s-a părut că ne vom mai întâlni.

Foto: I. Goulart/isac.goulart.net

Și ne-am întâlnit peste șapte ani, pe 1 septembrie. Copiii noștri erau cam în aceleași clase. Am recunoscut-o imediat pe această cunoștință întâmplătoare de la cabinetul de ginecologie. Era puțin schimbată la exterior. Tot slabă, aceeași ochi gri, deși privirea nu mai era de animal încolțit, iar pe frunte avea câteva riduri subțiri. Culoarea roșie a bluzei se reflecta pe pielea închisă la culoare.
- Cum o duci, Natașa? Ce s-a mai schimbat? – am întrebat-o eu.
- Știți, Tania, am fost în pragul sinuciderii. Vă imaginați: copiii erau flămânzi, bani deloc. Chiria nu aveam cu ce s-o plătesc. Ajutor de nicăieri. În plus, soțul a început să dispară cu zilele; lumea îmi spune că l-a văzut ba ici, ba colo, cu o bețivancă. M-am hotărât și l-am alungat. Viața mi-era distrusă. Încotro s-o iau cu doi copii mici? Dar s-a întâmplat ca mama să se mute la mine. N-a avut parte de-o viață așezată. Mi s-au dezlegat mâinile, am început să lucrez. La serviciu m-am împrietenit cu o femeie credincioasă, care mi-a spus o frază miraculoasă, pe care eu o repet cu tărie de câte ori tristețea îmi năvălește sufletul: “Slavă lui Dumnezeu pentru tot!” Și, într-adevăr, slavă Domnului pentru tot. Tatăl meu a murit devreme, dar acest lucru mi-a călit caracterul. Mi-a ars casa, m-am mutat la Moscova – aici sunt mai multe posibilități! Facultatea de drept? – Dar ce avocat va ieși din mine? Da, odată am făcut greșeala să mă mărit, dar am niște copii minunați. Nu demult, mi-au dat jumătate de normă pentru că firma este în prag de închidere, dar slavă lui Dumnezeu – acum am mai mult timp să-l petrec cu copiii. Cu mama mă înțeleg bine, vă imaginați! Acum mama mi-e cea mai bună prietenă. Cu anii ea s-a muiat, nu mai este ca înainte, când mi-era de ajuns o privire ca inima să-mi cadă în călcâie. Acum se sfătuiește cu mine de la egal la egal, nu mă mai presează moral, nu-mi mai dictează cum să trăiesc. Da, totul e bine acum. Și, dacă ceva nu e în regulă, nu uit să-mi repet: Slavă lui Dumnezei pentru tot!

M-am împrietenit cu Natalia, copiii noștri sunt nedespărțiți! Ea are niște băieți extraordinari, care învață bine. Eu cu fetele suntem adesea musafirii lor. Svetlana Vladimirovna, mama Natașei, ne tratează mereu cu covrigei delicioși presărați cu zahăr pudră. “Slavă Domnului pentru tot!”, - ne spunem de fiecare dată când ne întâlnim!

Natalia a învățat de la mine să fie optimistă. Și eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am: și pentru raza jucăușă de soare, care nu mă lasă să dorm în dimineața de duminică; și pentru o mulțime de lucruri, care nu mă lasă să mă plictisesc; și pentru apusul de soare auriu și transparent; și pentru floarea albă, delicată de pe lângă aleea din parc, care mi se înclină de fiecare dată, când trec pe lângă ea! Și pentru încă o zi, dată mie de Tatăl milostiv pentru pocăință. Slavă lui Dumnezeu pentru tot!

Traducere: Nicoleta Macovei


********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com







„Ceva ca rugăciunea” - de Marin Sorescu

| | | 0 comments


 
foto: Orthphoto
Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu
știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.

Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.

Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hăt, departe.

Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat
și-ai frământat huma-mi?

De nu știu ce am
Că exist,
Nu
știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe Tine.

Maşina de îngheţată: O analogie cu ajutorul căreia putem să explicăm copiilor mecanismul dependenţei de pornografie / Sfaturi pentru părinţi

joi, 27 noiembrie 2014

| | | 0 comments


În articolul 5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie, postat pe saitul nostru, au fost prezentate câteva sfaturi pentru părinţi privind modul în care poate fi adordată o dicuţie cu copiii pe o temă atât de delicată precum pornografia.

Revenim cu o completare la acest articol, prezentându-vă o analogie cu ajutorul căreia părinţii pot explica copiilor mecanismul unei dependenţe: Maşina de îngheţată.

de Kristen A. Jenson, autoarea cărţii Good Pictures Bad Pictures: Porn-Proofing Today’s Young Kids.

Sursă: Porn harms

Este important să înţelegem că toţi avem două părţi ale creierului care sunt implicate în mecanismul dependenţelor. Să le numim creierul care simte şi creierul care gândeşte.

Creierul care simte este reprezentat de instincte, dorinţe, pofte; toate acestea sunt foarte importante pentru supravieţuirea noastră. Pornografia activează creierul care simte şi, în timp, îi poate conferi puterea de a învinge creierul care gândeşte – acea parte a creierului care ne facem să înţelegem consecinţele comportamentelor noastre şi pune frână poftelor. (Citeşte mai mult în  You Have Two Brains!)

Din nefericire, atunci când creierul care simte preia controlul, acesta nu poate face diferenţa dintre bine şi rău şi “se repede” spre ceea ce doreşte.

Creierul care simte spune “Mergi!” iar creierul care gândeşte spune “Stop!”

Când eram copil  în Arlington, Massachusetts, îmi plăcea să ascult  muzica tare a vânzătorului ambulant de  îngheţată care trecea prin cartierul nostru  în zilele fierbinţi de vară. Omul care vindea îngheţata era un bătrân slab, plin de riduri care se chema  Joe şi era  un pic ursuz cu noi copiii. Cu toate acestea, atunci când  auzeam muzica, alergam toţi cu bănuţii în mână la el. Marfa lui  era irezistibilă!

Imaginează-te  acum  ca pe un copil care traversează stradă ca să-şi ia  o înghețată de la Joe. Creierul care simte doreşte plăcerea gustului îngheţatei şi te conduce direct spre vânzătorul ambulant . Dar, pentru că ai un cortex pre-frontal sau creier “inteligent” și pentru că înțelegi pericolele pe care mașinile în mișcare le reprezintă, te oprești la marginea trotuarului și te asiguri înainte de a traversa strada.


Ăsta e un lucru bun pentru că pe drum vine un camion mare cu remorcă și, cu înțelepciune, aștepți să treacă înainte de a traversa strada ca să-ţi iei îngheţata. După ce trece  și totul este sigur, o iei la fugă şi aştepţi la rând. Acum, ambele părţi ale creierului  tău sunt fericite!

O persoană dependentă nu se opreşte pentru a se asigura

Dar ce face o persoană care a devenit  dependentă? Partea raţională a creierului e deturnată de cea legată de sentimente. Dependentul  este atât compulsiv, cât  și impulsiv. El este obligat să obţină ceea ce partea legată de sentimente a creierului său (“creierul limbic”) îi dictează că este necesar pentru a supravieţui. Partea raţională a creierului unei persoane dependente este scurcircuitată  și, prin urmare, slăbită. (Noi studii ale creierului uman corelează de fapt, utilizarea pornografiei cu o contracţie a creierului !) Ca urmare, persoana dependentă nu se mai poate opri pe bordura trotuarului pentru a se asigura că nu trece vreun camion  sau măcar să aştepte ca acesta să treacă dacă  îl vede.


Mai devreme sau mai târziu,  dependenţa creşte în intensitate, iar persoana dependentă  va suferi  de consecințele acţiunilor  sale. Pe scurt: va fi tamponat  de camionul care vine din sens opus.

Incapacitatea de a se opri

Acesta este, de fapt, un semn distinctiv al dependenței și o parte a definiției acesteia : imposibilitatea de a se abţine de la comportamentul adictiv, în ciuda consecințelor negative. Când veţi înţelege cât de puternică poate fi dependenta, veţi putea începe să înţelegeţi de ce dependenții  mint, înşeală, fură și fac rău altora pentru a obține ceea ce cele două părţi ale creierului lor sunt convinse că au nevoie pentru a supraviețui .


Oamenii care apelează la pornografie, mai devreme sau mai târziu vor fi tamponaţi  de camion. Auzim mereu la ştiri despre ei . Din păcate, persoanele cu dependenţe de sex iau de multe ori decizii nechibzuite, riscante și pur și simplu copilăreşti. Ce aveau în cap în acel moment ???

Ei bine, absolut  nimic.

V-a ajutat aceast articol să înţelegeţi ce înseamnă dependenţa şi să le explicaţi acest lucru copiilor voştri? Dacă da,  lăsaţi  un comentariu!

Vă rugăm să daţi mai departe ! Dacă ştiţi  alţi părinţi care ar putea folosi aceste informații pentru a-şi ajuta copiii, faceţi-o!  Vă rugăm să comunicaţi aceast articol  şi altora prin e-mail și social media. Fiecare copil merită să fie avertizat și educat cu privire la pericolele pornografiei !

NOUTATE: Noi folosim povestea cu vânzătorul ambulant  de  îngheţată și alte câteva  analogii pe înţelesul copiilor  în noua noastră carte Good Pictures Bad Pictures.

Traducere: Dacia Velicu
 Preluare de pe Ştiri pentru Viaţă


Te-ar putea interesa şi:
Cum să depășești o dependenţă de pornografie ca adolescent
5 secrete care ne ajută să vorbim copiilor cu uşurinţă despre pornografie
Cum să nu te mai uiţi la pornografie
„Ajutor! Nu pot să dorm, să merg la şcoală sau măcar până la baie fără să mă uit la pornografie.”
Ziua în care copilul meu a găsit pornografie pe telefonul lui

********************************************************************************************************
Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

Sfaturi duhovniceşti de la Părintele Porfirie (1)

| | | 0 comments


 
foto: Branislav Backovic (OrthPhoto)

 Unii oameni sunt foarte sensibili și nu pot depăși ușor diferitele probleme ale vieții. Se străduiesc să găsească soluții, dar nu izbutesc și se află în fața unor dileme. Părintele Porfirie de multe ori întâmpina asemenea situații și se străduia să împrăștie confuziile și să-i călăuzească pe oameni la lumina păzirii poruncilor lui Hristos. E clar sfatul pe care i l-a dat unui vizitator: 

Nu te necăji de problemele pe care le ai, nu te închide în ele, ci mergi înainte, îndreptându-ți toată atenția și lucrarea spre cum să devii vrednic de iubirea lui Hristos, cunoscând și păzind poruncile Lui. În această lucrare a poruncilor lui Hristos vei vedea că toate problemele tale se vor rezolva de la sine și că vei intra în raiul Bisericii nezidite a lui Hristos, care începe de aici de pe pământ.


(Extras din ”Mireasma duhovnicească a părintelui Porfirie”, Presb. Dionisie Tatsis, Editura Egumenița, 2012)